0 Flares 0 Flares ×

Interviu realizat de Casandra Duţă pentru cotidianul Argeş Expres * 27 iunie 2008

Cine a fost modelul tău în viaţă?
Model? Ar trebui să am vreo matriţă, ceva? Îmi place de Cătălin Măruţă, face totul de unul singur. Îmi plac Răzvan şi Dani, se completează. Cred că asta ar fi modelul de urmat dacă voi ajunge în televiziune, dar pentru asta îmi trebuie un coleg, o colegă, rămâne de văzut.
De unde pasiunea pentru muzică?
Când de-abia aveam cablu TV… eram mic, dar am o soră mai mare cu 10 ani care pe vremea aceea se uita la MTV mai mereu. Avea casete cu DJ Bobo, UB40, Ace of Base şi ascultam cu ea. Mai târziu am descoperit marea dragoste: radioul. Stăteam cu urechea lipită de un Grundig cumpărat în vara lu ‘89 şi ascultam toată ziulica. Ţin minte că mă şi înregistram pe casete, imitam ce auzeam la radio.
Ce anume îţi place la ceea ce faci?
După cum spune şi blogul meu, “Logoreea mă iubeşte”. Asta spune ceva, nu? Vorbesc mult, foarte mult, încep zece idei şi o termin decât pe ultima. Nu am stare dacă nu vorbesc, dacă nu fac ceva. Parcă aş suferi de ADHD [glumesc]. Îmi place prea mult să vorbesc, bine sau prost, asta trebuie să hotărască cei care mă ascultă. Şi îmi place mult ca lumea să zică “ştiu asta de la Ionuţ, l-am auzit pe el”.
Ce reprezintă pentru tine noţiunea de carieră?
Carieră… pe care toate VIP-urile de la TV o pun înaintea familiei. Greu termen… Să o asemăn cu urcatul pe un munte. Ai în spate un rucsac voluminos, urci greu la început. Apoi începi să consumi din rucsac mâncare, apă.. se uşurează bagajul, dar e tot mai greu să urci pentru că eşti obosit. Şi urci cu greu cu greu, ai satisfacţii cu cât eşti mai sus. Ajungi în vârful muntelui, ai o vârstă respectabilă. Ai muncit ca să ajungi acolo, dar poţi schia în voie până jos.
Am înţeles că ai făcut şi câteva emisiuni de radio. Cum a fost acea experienţă?
Eram la cursul de radio la facultate şi profu’ ne-a întrebat care ar dori să “presteze” la radio. Am luat numărul de telefon al directorului, am sunat, am dat o probă de voce, am rămas.
Am realizat emisiunea matinală. De la 7 la 10. Greu cu trezitul la 5.45! Dar m-am obişnuit. Frumos când mergeam cu maxi-taxi, autobuz şi auzeam radioul, auzeam reclame cu vocea mea. O reclamă am avut şi la Kiss FM, de care sunt tare mândru.
Ai mai face acelaşi lucru?
Da, asta vreau să fac. Am de susţinut examenul de licenţă la sfârşitul lunii iunie. Stau şi eu acasă toată luna iulie, merit o vacanţă. Apoi vreau să plec la Bucureşti, să bat la uşi cu CV-ul în mână: “Nenea, mă primiţi şi pe mine?” Radio mi-ar plăcea mult, şi televiziune, dar e greu.
Cine a avut cea mai mare influenţă asupra ta când erai copil?
Părinţii, televizorul, apoi internetul. Părinţii cred că au avut cea mai mare influenţă până la o anumită vârstă.
Dacă ai avea de ales, unde ţi-ar plăcea să trăieşti?
Îmi place mult Piteştiul, îmi place şi în Curtea de Argeş, dar e prea monoton şi plictisitor, toată lumea se cunoaşte cu toată lumea…,Să văd ce părere îmi voi face despre Bucureşti.
Care crezi tu că este viitorul unui tânăr care alege să rămână în Curtea de Argeş?
Există aşa ceva? Croitor? Patiser? Bucătar? Taximetrist? Poate mic afacerist, gen spălătorie auto…
Cine ţi-a dat cel mai bun sfat şi care a fost el?
Am primit sfaturi… nu ştiu cât de bune, dar cele mai bune vin de la părinţi: nu fuma, nu te droga, nu bea, ai grijă de sănătatea ta!
Îţi place să citeşti? Dacă da, care este cartea ta preferată?
Aş putea să spun că sunt mare cititor, însă aş minţi. Nu prea mă omor cu cititul, la fel şi cu privitul la TV. Calculatorul şi internetul îmi ocupă timpul. Citesc şi văd pe net ce am nevoie.
De citit… în afară de ce am nevoie pentru facultate şi o revistă pe care o cumpăr lunar… m-am apucat de citit “Procesul” de Kafka, dar nu am terminat-o. Sper să o termin după licenţă.
Cum te vezi peste 10 ani de zile?
Mai bătrân cu 10 ani?!… Acum am 21, deci la 31 mă văd căsătorit şi cu un copil, deşi aş vrea gemeni – băiat şi fată. Probabil mă văd şi undeva pe sticlă, dacă nu, undeva în difuzoare.
Ai un motto în viaţă? Dacă da, care este acesta?
Nu e chiar un moto “de viaţă”, dar am o frază a mea care îmi place : “Un tip cu inteligenţa mea poate ignora frumuseţea ta” şi… hai să zic şi un motto personal de viaţă : “Oricâţi bani ai avea, legile fizicii se aplică şi la tine… şi când îţi vei lua o palmă de la viaţă, fii sigur că vei cădea cu 9,8 m/s!”
De ce nu ai ales un alt drum în viaţă?
În liceu am fost la Mate-info, la 14 ani mă visam informatician la NASA. Râd acum gândindu-mă că atunci când m-am născut, tata probabil mă vedea fotbalist şi am ajuns jurnalist. Nu aveam ce altceva să aleg. Cred că la “a da cu gura” mă pricep.
Ai făcut compromisuri în ceea ce priveşte viaţa profesională?
Nu. Am fost dat afară, sau am plecat eu de la “locuri de muncă” atunci când trebuia să fac ceva ce nu aş fi acceptat.
Ai regrete?
Am avut. Că nu am dat la facultate la Bucureşti, ci la Piteşti. Dar cred că e mai bine aşa, voi pleca la capitală cu ceva-ceva scris prin C.V.
Ai rănit pe cineva pentru aţi atinge tu scopurile profesionale?
Nu cred. Sunt o persoană mărinimoasă, sufletistă, nu cred că aş putea fi în stare de aşa ceva…


Dă un like și-un share, mon cher!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *