În iulie 2008 făceam pasul decisiv al mutării la București, după cei 3 ani de facultate în Pitești și alți 18 de copilărit în Curtea de Argeș. Culmea, dacă la început veneam destul de des acasă, în weekend, poate și de două ori pe lună, acum ajung de cam două ori pe an.

Odată cu mutarea la noua casă, alături de Diana, după 8 ani de stat în chirie, parcă timpul s-a micșorat și ziua nu mai are 24 de ore, nici saptămâna 7 zile, nici luna 30 de zile. Să pui o casă nouă la punct nu pare mare lucru, însă îți mănâncă sistematic aproape tot timpul pe care înainte îl considerai liber. Și ajungi să fii epuizat la sfârșit de săptămână și tot ce-ți doreșit să faci în weekend e să dormi și să te relaxezi puțin.

Se duc săptămânile, se duc lunile și realizez că a trecut juma’ de an de când n-am mai fost pe acasă, pe la Curtea de Argeș, iar telefoanele zilnice cu ai tăi și câte-un apel video din când în când nu țin loc de o îmbrățișare a mamei sau de un pahar ciocnit cu tata, la masă ori între două partide de table, ca pe vremuri. Chiar dacă de un an am reînceput să conduc mai des, de când ne-am luat și mașină, în 2018 tot de două ori am ajuns “acasă la Curtea de Argeș” (și o dată pe fugă, o oră, dar asta nu se prea pune).

Până să dai scroll, să citești finalul articolului, dă un play clipului de mai jos, te rog:

Gata cu spot-ul? Bun, acum tre să-ți spun că, prima dată când l-am văzut la televizor, mi-a intrat ceva în ochi, jur… zici că mi-a citit cineva amintirile, pentru că primul meu papion (pe care îl mai am și port chiar și acum) este al tatălui meu, cel pe care l-a purtat la nunta cu mama. Așa că tată, pregătește tablele, aduc eu un rose și un merlot. E timpul să stăm la povești, poate mai des, nu doar de două ori pe an.

*** Acest articol face parte din campania Beciul Domnesc “Descoperă-i povestea”, iar mai multe detalii găsești pe uncaracteraparte.ro – Acum nu-mi rămâne decât să-ți adresez o întrebare, mai personală: Ție ce momente îți fac viața specială?