Am fost aseară la un amic, dentist, probleme cu o măsea jucăușă. Mă rog, unul dintre defectele mele e că sunt perfecționist, așa că tot insistam, să se uite și la plomba aia mai veche, să se asigure că e ok, că parcă mă doare la rece, să netezească muchia plombei perfect, din astea. La care el îmi dă replica fatală:
Să ferească Doamne-Doamne să ai nevoie de o ambulanță, într-o seară normală de luni, în București. Scriu acum, la cald, cât încă mor de nervi că a trebuit să sun la peste 10 firme private pentru o amărâtă de ambulanță, asta după ce la stat, la Bagdasar mai exact, nu există decât două ambulanțe, doar cu șofer, fără brancardieri, însă niciuna disponibilă de la 20:00 până acum la 23:30.
Să-i dea Dumnezeu sănătate ăluia de a avut ideea de a face primul gel de duș mentolat / cu efect de răcorire / cu efect de aer condiționat sau cum o mai fi vrut marketing-ul să-l numească. Ador gelurile astea, mai ales pe vremea de acum, când deja sunt 30 de grade afară.
Încerci să urci la Lujerului, între 8 si 8:30, spre Piața Presei.
Ne-am întâlnit prima oară pe 31 august 2011, dar pentru că am sărutat-o după miezul nopții, a rămas stabilit că 1 septembrie e ziua noastră. Damn, am atât de multe de spus, dar chiar nu vreau să o lungesc, așa că voi încerca să povestesc cât mai scriptic.
Salut, sunt Ionuț Lentilescu și încă din 1994 port ochelari de vedere, miop fiind. Încă nu-mi explic cum primele mele dioptrii au fost de –1,75 la fiecare dintre ochi, dar ce știu clar e că nu mai vedeam scrisul la televizor, iar la școală, deși stăteam în prima bancă, vedeam 8 în loc de 3, 6 în loc de 5 și tot așa. Eh, de la 8 ani până la 18 ani, dioptriile au tot crescut, astfel că dacă nu-mi spărgeam/rupeam ochelarii, trebuia să îi schimb din cauza dioptriilor care se tot creșteau.
Deja am o trilogie, după retrospectiva anilor 2012 și 2013, a venit, inevitabil, rândul anului ce tocmai se încheie, 2014. E bine că fiecare an e din ce în ce mai bun sau cel puțin la fel de bun ca anteriorul. Așa să fie și peste 365 de zile! Ceea ce vă doresc și vouă! Mulțumesc pentru vizite, rămâne să ne www, sms, tw, fb, g+ etc și în 2015, xoxo!
Am trimis roboți pe Marte, ne dăm cu 1Gbps pe net, avem televiziune HD în vârf de munte, downloadăm cu sute de mega fără fire, dar în anul 2014, mileniul trei, în România nu este implementat un sistem informatic care să faciliteze o votare transparentă, rapidă și ușoară.
Orice om matur știe că TV-ul manipulează, chiar și internetul, dar parcă nu la fel de mult. Cu toții cădem în capcana unei știri, unui zvon, unei declarații, dar unii chiar cred că tot ce zboară (navighează) pe net se mănâncă. Altfel nu înțeleg cum ai putea lua de bună o glumă care se vede de Marte că e caterincă. Mă rog, cu riscul de a nu mai fi luat în serios niciodată (de către unele persoane), trebuie să postez câteva chestii, pentru eternitate:
Weekend-ul trecut, mai exact sâmbătă dimineața, eram copilotul lui Piticu (Cristi Dorombach) și mergeam către mare (spre #DesperadosWildKite). Cum aglomerație a fost doar vineri (15 august), Piticu și-a permis să calce pedala de la a lui Kia Ceed, astfel că nu l-a întrecut aproape nimeni pe toată autostrada. Am spus aproape nimeni pentru că, aproape de Fetești, s-a terminat șmecheria, vorba aia.
