content top

V from 2010

Îmi place despre mine că atunci când vreau să scriu ceva, o fac! Lucru ce nu se întâmplă prea des pe blogul meu, deşi am trecut pe domeniu propriu cu gândul că voi posta mai des. Îmi place tare leapşa iniţiată de Bianca Albu, aşa ca mi-am permis să o preiau şi eu.


“Cele” mai cinci BUNEscu lucruri din 2010

1. Încep în ordine cronologică, deeeci: din februarie sunt licenţiat în Jurnalism, asta după ceva mici-mari piedici. Cei trei ani studiaţi în provincie [Piteşti] m-au făcut să vin cu o experienţă care e nevoie să fie îmbunătăţită aici, în capitală.

2. Ştiu că asta numai a bine nu sună, daaaar în luna mai ieşeam din singura relaţie [în adevăratul sens al cuvântului] pe care am avut-o. De ce e de bine? Pentru că aproape un an şi jumătate am avut lângă mine o fată minunată [ pauză de 37 de minute de vorbit la telefon, da, chiar ea m-a sunat exact în acest moment ] cu care am acum o relaţie specială de prietenie, lucru rar în cazul meu cu fostele.

3. Pe lângă jobul full-time am avut plăcerea de a mai câştiga un bănuţ muncind în plus. Cum, de la 15 ani 10 luni şi 28 de zile sunt punător de muzică aka DJ, evenimentele de anul acesta la care am fost DJ şi câteva la care am  fost (şi) MC mi-au adus mereu acel zâmbet larg pe care îl am când oamenii se simt bine, dansează, se exteriorizează pe verticală pe muzica mea [nu şi în patul meu, că nu sunt Smiley].

4. Anul 2010 m-a prins de multe ori în faţa unei scene, iar în spate aveam mereu mai mulţi oameni decât în faţă, pentru că da, iubesc muzica şi o iubesc tare! Concertul Guns N’Roses a fost cel mai fain eveniment la care am fost anul acesta. Trebuie să mai spun şi că Fatboy Slim mi-a oferit pentru ciocănel şi nicovală cel mai tare dj-set pe care l-am auzit vreodată [mă duc des la evenimente de house, ştiu ce spun].

5. De ziua mea am ales să îmi fac un cadou de mult dorit şi anume propriul domeniu. Deşi iniţial voiam ionutbunescu.ro am hotărât că în acest caz tuturor le place mică… adresa blogului adică :) Prin urmare m-am mutat de pe blogspot, la sfârşitul lunii octombrie, pe bunescu.ro

Pasez leapşa către un băiat-gigel Andrei Knox.

Credit foto http://school.discoveryeducation.com

Mai mult >>

Tot eu

Citind frumosul About me al lui Mircea Meşter mi-au venit repede câteva idei asemănătoare ce trebuiau scrise:

Îmi place să râd. Nu singur, ci cu cei de lângă mine. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze, deşi uneori plâng pe interior. Eram un aprig corector al greşelilor gramaticale (am spus gramaticale, nu de tastare) însă mulţi credeau că o fac pentru a le arăta că eu sunt deştept şi ei nu. Am încetat să mai corectez deoarece deveneam mai antipatic. Am spus MAI fiindcă ştiu că deranjez multă lume prin felul meu de a fi direct. Mi-a plăcut întotdeauna să spun ce simt, ce gândesc… SINCER, indiferent de consecinţele care urmau. Majoritatea oamenilor nu m-a privit prea bine. Ok, prefer să vă stric poveştile frumoase în care traiţi. Pentru că sunt doar minciuni drăguţe. Bravo! Eu prefer o realitate modestă. Şi tot zâmbesc. Ceea ce iţi doresc şi ţie, cititorule.

Mai mult >>

Gărgăriţă, riţă

Mai mult >>

Doi patru

Şi am făcut 19 ani. Ahem, adică doi patru, asta după ce am ţinut un an status la mess “doi trei” şi puţini s-au prins ce înseamnă.
Facebook-ul a arătat aşa: 150 posted on your Wall @ 11:00pm + vreo câteva zeci pe Twitter + SMS-uri tot zeci + telefoane până în 20. Deci vreo 200 cu aproximaţie. Prin urmare şi-aşa deci, mulţumesc frumos people 2.0 şi nu numai. Ca la fiecare aniversare primeşti urări de la oamenii de la care te aştepţi, te uită alţii de la care aveai aşteptări mari [tre’ să mă obişnuiesc], primeşti de la oameni cu care nu ai schimbat nici un salut măcar, contează că la sfârşit e frumos per ansamblu. Am băut un pahar de ceai cu câţiva prieteni apropiaţi în Curtea de Argeş, am servit o felie de tort cu familia şi nu numai. Mama tot insistă să îmi rad barba, mie-mi place cum îmi stă cu ea, sunt mai sepsi, nu :) ?

Conculzie: Şi la “19 ani” tot cu barbă rămân! Să ne auzim sănătoşi!

Mai mult >>

Cel mai bine cotat serial din toate timpurile de pe Lifetime Network!

Nu pot să nu mă gândesc la primul serial pe care l-am văzut cap-coada devorând fiecare frame. Primul episod l-am privit la TV, apoi am pierdut nopţile în faţa calculatorului. În momentul de faţă urmăresc mai multe seriale şi mi-e greu să mă hotărasc atunci când trebuie să recomand unul. Tocmai am primit o leapşă de la frumosul blog sarutaridecinema.ro, aşa că purced:
De la echipa creativă din spatele megasuccesului Grey’s Anatomy şi Criminal Minds vine Army Wives [Soţii de militari]. Acesta este noul serial dramă despre presiunea celor rămaşi în urmă în timp ce partenerii lor îşi servesc ţara în armata Statelor Unite. Serialul focalizează pe luptele, visurile şi prieteniile unui grup divers de femei şi un bărbat ce trăieşte cu soţiile şi familiile lor într-un post activ al armatei.
Distincţiile presei au venit foarte rapid:
National Enquirer – “Această dramă puternică, provocatoare şi creatoare de dependenţă de la producătorii ‘Grey’s Anatomy’  merită un salut pentru zugrăvirea perfectă a familiilor militare .”
New York Daily News – “Un amestec gustos…o interpretare perfectă a lui Sally Prssman, făcându-şi debutul în televiziune”
The Hollywood Reporter – “Army Wives câştigă o medalie de curaj”
TV Times – “Cu situaţia curentă din orientul milociu, este cu siguranţă de actualitate, şi serialul a fost bine primit când a fost difuzat în State.” 4 stele
Multichannel News – “Proaspăt şi atrăgător…un scenariu viu şi o producţie şi mai vie”

Putem vedea în acest serial cum viaţa unei mame (Roxy LeBlanc interpretată de Sally Pressman) se schimbă radical după ce e cerută în căsătorie de către militarul Trevor LeBlanc la numai patru zile după ce s-au cunoscut. Spre deosebire de Claudia Joy Holden interpretată de actrita Kim Delaney (cunsocută şi din NYPD Blue) a cărei viaţă a însemnat doar armata şi care e căsătorită de la 17 ani cu colonelul Michael Holden. Pe celelalte trei soţii de militari vă las să le descoperiţi urmărind serialul pe noul post de televiziune Diva Universal. Trebuie să vă spun totuşi că m-a amuzat cum s-au cunoscut cele cinci eroine: într-o toaletă, în timpul unui dineu special cu ofiţeri. Ce alt loc mai potrivit pentru a-ţi crea noi prietene :))
Au mai fost lepşuiţi şi: Pandutzu, Tunaru, Corina.
Mai mult >>

Berea PROSTeşte?

Mai mult >>

O bere la pahar, băiatu’ ?

Se făcea că era o seară frumoasă de septembrie. Nici prea frig, nici prea cald, numa’ bine să bei o bere. Asta dacă era domnişoară, că dacă erai cu mine, cu Manafu [multumesc pentru invitaţie], Andrei Cismaru, Auras Mihai, Sorin Rusi, Piticu, Arhi, Chinezu, Copolovici, eCostin şi alţii… era numa’ bine să le golim frigiderele celor de la  Stella Artois World Draught Masters Romania.

S-au întrecut băieţii la turnat bere în pahare şi a câştigat o femeie! Ne-am întrecut şi noi bloggerii şi jurnaliştii. Am baut ŞI unul dintre cele două pahare turnate de mine şi… chiar sunt BUN escu!

 Video – Arhi si Chinezu proba de ridicat pahare
 Poze aici si aici

Mai mult >>

Bang, bang, I shot you down! Acum ia si niste trandafiri.

        Marti, 21 septembrie, maaaaare coooooncert maaaare. Guns N’Roses pentru prima data in Romania. Si ne-am strans repede o gasca de vreo 20 de twitteristi care au platit muuulti bani pe bilete [multumim Vodafone si blogurilor de la care am castigat invitatiile].
       Prima dilema a fost la cat sa mergem la Romexpo? Pe invitatie scria Ora de acces 17:00. Auzisem prin targ faptul ca la 19:00 canta trupa inimaginabila de fuckin, fuckin, fuck fuckffuuuck  Danko Jones. Eh, sunt sigur ca le-au placut prea mult micii nostri si au zis: “Ba, intram pe la 21:00, ce fuuuck?!” Au aparut pe scena, insa durerea noastra de picioare a fost inlocuita de sunetul minunat care ne dadea la glezne. Pentru un mega eveniment… sunetul a fost FOARTE prost. La fel si warm-up-ul facut de trupa canadiana care reusea sa primeasca aplauze doar cand zicea Fuck, fuckin, oral sex etc… si cand aminteau de GNR.

     Au fost si vreo cateva zeci de minte bune de liniste cand faceam glume cu prietenii si cand ma puteam gandi la cum eram eu mic si ma scotea mama la cumparaturi, desi afara era november rain, vedeam o masinuta frumoasa, la fel de frumos plecam plangand de langa raft pe acordurile mamei de don’t cry sweet child of mine. Cand m-am trezit din nostalgia infantila, spunea cineva ca ar fi trebuit sa aruncam cu oua si cu rosii pe scena, ca sunt unii care au venit de la 17:00 si e 22:00 si nu se intampla nimic. Ma, oua aveam cu totii, ca eram ceva baieti, insa doar o tipa avea chilotii rosii.

     Ole, pe la 22:20 a aparut Axel cu gasca si au inceput timiiid, insa pe parcurs au reusit sa faca miile de oameni sa cante alaturi de ei incredibil de frumos. Am asteptat cu sufletul la gura Don’t cry… si a fost singura piesa pe care am amortit de emotie si mi s-a facut pielea de gaina. Mi-a placut mult si This I love. Foarte, foarte mult!

    Concluzie: Axel si cu trupa- Geniali! Are o varsta nenea Rose, insa nota 10. Mi-au placut foarte mult concertul, atmosfera, oamenii cu care am fost. Toate astea m-au facut sa uit de inghesuiala maxima si de asteptarea enorma. Si la sfarsit Axel a luat o chitara si s-a aruncat pe ea in Dambovita. Guten tag!

Don’t cry –  live de pe mobil. Scuze pt calitatea video.

Au mai scris: Minxieee – Elena Ciric, Auras, Florin Grozea, Piticu, Alex Cirstea.

Mai mult >>

Micutele bucurii

Da, ştiu, n-am mai scris de mult pe blog bla-bla-bla. Am mai spus motivele. Acum voi povesti despre micile bucurii ce îmi trag de colţurile buzelor în sus. Eram la bucătărie şi mâncam acum vreo oră. Înfulecam singur. Cartofi prăjiţi şi şniţele crocante cu mujdei. Şi beam o bere foarte rece de la congelator. Redd’s. Sunt un mare fan al usturoiului. În fine, un sentiment ciudat de frumos m-a invadat când beam ultima gură de bere. Gâl-gâl şi zâmbeam :). Uneori nu ai nevoie de cadouri, lucruri materiale pentru a te simţi împlinit. Bucuria vine din lucrurile mărunte, iar când mă gândesc la mine, la tine, la noi cum ne văităm uneori că nu ne ajung banii, că nu obţinem aia sau pe “ailaltă” că viaţa nu e corectă [aşa e] că şi că etc… Trebuie să fim fericiţi cum ce deţinem, mult, puţin, contează să apreciem ceea ce avem, nu ce ne-am dori.
Mirosind a usturoi, vă salut şi vă pup. Nu vrei să te pup? Ok, înseamnă că nu eşti fericit cu viaţa pe care o ai. Gândeşte-te că trăieşti mai bine ca peste jumătate din populaţia întregii lumi doar pentru că poţi citi aceste rânduri.

Mai mult >>

Fotbăluieşti?

Duminică sunt prezent aici. Eu mă dehibernez, tu?  Mai multe detalii pe blog la Pandutzu.

Mai mult >>

content top