Am o amică, argeșeană, desigur, care lucrează de câțiva ani la Google și, recent, s-a mutat în Irlanda. Poți fi colegul ei, dacă ești în căutarea unui job, dacă nu te-ar deranja o relocare în Dublin și dacă vrei să faci echipă cu patru români fantastici. Aruncă o privire mai jos și poate îmi aduci un magnet și o bere, la prima întoarcere în România.
Te salut din subteranul capitalei, prezent aici, de luni până vineri, la Metrorex FM. Ah, uneori am emisiune și în weekend. Pe undele dintre Berceni și Pipera am scrijelit 10 sfaturi, numai bune de urmat, ca să fii civilizat.
PS – Cele zece nu sunt într-o ordine a importanței, ci doar ordinea în care le-am observat de-a lungul călătoriei.
Păi ce faceți, băi, băieți, vă furați și înainte de alegerile parlamentare? Acum sunt curios care pe care, plus că vine tare și al treilea jucător, din urmă.
Peste 8.000 de oameni au ieșit în stradă, la Oradea, pe ploaie, pentru a cere un referendum astfel încât căsătoria să fie posibilă doar între o femeie şi un bărbat. Dar când mor oameni, când sunt furați zi de zi, când le este răpită sănătatea, atunci pe toți îi doare în c…ot.
Pentru că m-am mutat recent în bloc nou, am tot auzit diferite păreri despre programul de liniște, asta din dorința locatarilor de a evita simfoniile de bormașini și rotopercutoare la ore indecente. Prin urmare, am zis să mă informez direct la sursă, și anume Legea nr. 61/1991 – sancționarea faptelor de încalcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată la 7 februarie 2014.
Vorbeam cu un șofer de Uber despre Pasajul Piața Sudului care nu mai e finalizat odată și, din vorbă în vorbă, am ajuns la discuția despre asistații sociali din România, care toacă grămezi de bani de la buget, dar nu fac nimic, dar nimic, ba mai mult, refuză orice fel de muncă. Și comentam noi despre cum ar fi bine, ca asistații sociali să facă muncă în folosul comunității pentru acei bani, nu să stea acasă, pardon, în cârciumă, să mai facă 2-3 copii și să aștepte banii de la stat, adică de la noi, clasa muncitoare.
Auzi? Da, tu! Auzi? Poate că îți place să fumezi trei pachete pe zi, să îți bagi în venă, să te dai cu motorul cu 300 la oră, să tranzacționezi la bursă, să mănânci două ciocolate pe zi, să te joci nopți întregi pe Play Station, să îți cumperi haine de mii de euro, să ai 100 de parfumuri în baie, să vizitezi o țară străină în fiecare weekend, să bei o sticlă de vodka pe zi ori să joci la păcănele. Cu toții avem vicii (vorba lui Bitză), unele bune, altele proaste, dar ăștia suntem… oameni, nu roboți. Te rog să te gândești la cel mai mare viciu al tău. Gata? Acum gândește-te cu ce bani îl alimentezi – mai mult ca sigur cu bani munciți de tine sau poate de familia ta. Deci banii tăi, da?
Un studiu Intel arată că în 87,9% dintre gospodăriile cu școlari aflați în clasele 0-12 din România există cel puțin un computer (laptop, desktop PC, tabletă, laptop 2 in 1, mini PC), ceea ce mă cam miră, procentul mi se pare destul de mare, ținând cont că aproape 40% dintre gospodăriile din România au wc în curte. În același timp, peste 62% dintre români sunt conectați la internet (smartphone-ul e “de vină).
Am scris mai devreme, pe Facebook, că sunt curios cum vor vedea ziua de luni elevii care se vaită că mâine începe școala, atunci când vor fi în câmpul muncii și vor avea doar o lună de vacanță pe an, și aia împărțită, nu toată odată. Au venit imediat comentariile care mă contraziceau, că așa ne văitam și noi când se termina vacanța, dar că am uitat. Băi, NU, permiteți-mi să vă contrazic.
Scriam în aprilie că a fost promulgată legea privind indemnizația pentru creștere a copilului, astfel aceasta urmând a fi, de la 1 iulie 2016, 85% din veniturile părintelui, acordată pe o perioadă de doi ani, fără existența vreunui plafon (cel vechi, de 3.400 lei, a fost eliminat). Astfel s-a ajuns la situația în care 250 de părinți, cu salarii foarte mari, consumă aproape o treime din bugetul alocat indemnizațiilor de creștere a copilului.
Later edit:
Pentru că văd că există posibilitatea să fiu înțeles greșit, dau copy paste la răspunsul pe care i l-am dat și lui Alexandru Neştian, în comentarii, mai jos: Nu cred că am lăsat undeva de înțeles că e ceva rău că cei care au salarii mari iau 85%. Ci am expus situația, arătând cu degetul către politicieni, care încearcă să o dea la întors. Zic să o joace până la capăt și să se descurce cumva, să ia de la alte bugete, că au de unde.
