content top

Moş Crăcilă

Mă întreb uneori dacă nu-i ciudat că va fi al treilea an consecutiv în care nu voi avea brad la Bucureşti. Crăciunul a fost petrecut mereu în familie, acasă la Curtea de Argeş, dar parcă vreau spiritul acela frumos şi aici la capitală. Să fac bradul cu mama, tata să aducă bomboanele pe care să le punem în pom… ştiu, e demodat, suntem în 2o10, bla bla bla, însă plăcere mai mare ca atunci când furi o bomboană şi laşi ambalajul gol… nu cred ca există! Mi-aduc aminte de copilăria mea din micuţul municipiu, când an de an pe 23 decembrie mergeam la colindat, la noi se zice ziua “de colindeţe“. Plecam cu o plasă din material textil şi luam la rând toate apartamentele din toate blocurile din cartier. Băteam la toate cele patru uşi de pe palier şi cântam mai mereu Domn, Domn sa-nălţăm, iar gospodinele ne aşteptau cu covrigi, biscuiţi, napolitane vrac, iar cei mai înstăriţi ne dădeau banane, portocale. Dacă răspundeau cocoşii apartamentelor, mai beam şi cate-o ţuică fiartă. NU ni se dădeau niciodata bani, pentru ca noi ne duceam de drag şi pentru că aşa era tradiţia, nu să ne umpleam buzunarele… ele erau deja pline, de mânuşi, doar nu beam ţuica fiartă cu ele pe mâini.

Am crescut puţin mai mari şi am început să mergem şi cu Steaua pe 24 decembrie, în ajunul Crăciunului şi pe 31 cu Pluguşorul, în ajunul Anului Nou. Mamă, mamă ce mai pocneam din bici pe scara blocului sau ce mai frecam cu zăpadă sfoara buhaiului. Norocos era cel care se ocupa de clopot, n-avea stres, la fel ca un preot în ziua de azi. Eh, aici primeam numai banuţi de care ne bucuram maxim, adică maxim de dulciuri am spus :)

Acum, că mi-a trecut melancolia, aştept să vină minunata zi de vineri şi să fug acasă la Argeş. Însă iar imi va spune mama dezamagită că nu mai vine niciun copil cu colindul sau că le e lene să urce patru etaje… de parcă eu când eram mic faceam mofturi cu o sacoşă plină de covrigi care cântărea cât juma’ din greutatea mea.

Sărbatori frumoase! Neapărat alături de cei dragi!


Mai mult >>

V from 2010

Îmi place despre mine că atunci când vreau să scriu ceva, o fac! Lucru ce nu se întâmplă prea des pe blogul meu, deşi am trecut pe domeniu propriu cu gândul că voi posta mai des. Îmi place tare leapşa iniţiată de Bianca Albu, aşa ca mi-am permis să o preiau şi eu.


“Cele” mai cinci BUNEscu lucruri din 2010

1. Încep în ordine cronologică, deeeci: din februarie sunt licenţiat în Jurnalism, asta după ceva mici-mari piedici. Cei trei ani studiaţi în provincie [Piteşti] m-au făcut să vin cu o experienţă care e nevoie să fie îmbunătăţită aici, în capitală.

2. Ştiu că asta numai a bine nu sună, daaaar în luna mai ieşeam din singura relaţie [în adevăratul sens al cuvântului] pe care am avut-o. De ce e de bine? Pentru că aproape un an şi jumătate am avut lângă mine o fată minunată [ pauză de 37 de minute de vorbit la telefon, da, chiar ea m-a sunat exact în acest moment ] cu care am acum o relaţie specială de prietenie, lucru rar în cazul meu cu fostele.

3. Pe lângă jobul full-time am avut plăcerea de a mai câştiga un bănuţ muncind în plus. Cum, de la 15 ani 10 luni şi 28 de zile sunt punător de muzică aka DJ, evenimentele de anul acesta la care am fost DJ şi câteva la care am  fost (şi) MC mi-au adus mereu acel zâmbet larg pe care îl am când oamenii se simt bine, dansează, se exteriorizează pe verticală pe muzica mea [nu şi în patul meu, că nu sunt Smiley].

4. Anul 2010 m-a prins de multe ori în faţa unei scene, iar în spate aveam mereu mai mulţi oameni decât în faţă, pentru că da, iubesc muzica şi o iubesc tare! Concertul Guns N’Roses a fost cel mai fain eveniment la care am fost anul acesta. Trebuie să mai spun şi că Fatboy Slim mi-a oferit pentru ciocănel şi nicovală cel mai tare dj-set pe care l-am auzit vreodată [mă duc des la evenimente de house, ştiu ce spun].

5. De ziua mea am ales să îmi fac un cadou de mult dorit şi anume propriul domeniu. Deşi iniţial voiam ionutbunescu.ro am hotărât că în acest caz tuturor le place mică… adresa blogului adică :) Prin urmare m-am mutat de pe blogspot, la sfârşitul lunii octombrie, pe bunescu.ro

Pasez leapşa către un băiat-gigel Andrei Knox.

Credit foto http://school.discoveryeducation.com

Mai mult >>

Tot eu

Citind frumosul About me al lui Mircea Meşter mi-au venit repede câteva idei asemănătoare ce trebuiau scrise:

Îmi place să râd. Nu singur, ci cu cei de lângă mine. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze, deşi uneori plâng pe interior. Eram un aprig corector al greşelilor gramaticale (am spus gramaticale, nu de tastare) însă mulţi credeau că o fac pentru a le arăta că eu sunt deştept şi ei nu. Am încetat să mai corectez deoarece deveneam mai antipatic. Am spus MAI fiindcă ştiu că deranjez multă lume prin felul meu de a fi direct. Mi-a plăcut întotdeauna să spun ce simt, ce gândesc… SINCER, indiferent de consecinţele care urmau. Majoritatea oamenilor nu m-a privit prea bine. Ok, prefer să vă stric poveştile frumoase în care traiţi. Pentru că sunt doar minciuni drăguţe. Bravo! Eu prefer o realitate modestă. Şi tot zâmbesc. Ceea ce iţi doresc şi ţie, cititorule.

Mai mult >>

Ironic, ha?

Un om care nu e capabil să facă autoironii e încă mediocru.

Mai mult >>

Ori la bal, ori la #balulAC

Şi a fost penultima ediţie a Balului Academiei Caţavencu. Am petrecut o seară minunată alături de oameni mari pe lângă care eu mă simţeam aşa de mic, parcă-aş fi fost Boc. După ce am pupat repede o argeşeancă frumoasă, am băut repede o bere [am apucat până să se strice aparatul de draft]. Alături de o companie plăcută, Nenea Lars şi soţia, am râs maxim la filmul serii, cel cu Geoană – cine a fost, ştie, cine nu, păcat, nu va apărea pe nicăieri, eu n-am rip-uit decât 10 secunde. Imediat după ne-am făcut gaşcă mare cu fetele tunse scurt, cu Piticu şi ne-am pus pe râs, beut şi dansat [cel puţin eu cu Anca Bundaru].

Invitaţi de seamă, hostesse draguţe [inclusiv o colegă de-ale mele, brunetă frumoasă, Miss Turism 2007 alea, alea], Maria Dinulescu e o superbă, nu că Andreea Raicu nu era la fel, chiar şi tipa care o însoţea [pare-mi-se că era redactorul şef de la Elle]. Vanghelie mega tare, cu Ciocan cel miliţian am ciocnit pahare şi am schimbat două vorbe, Patriciu un mare boss si multă lume faină. Păcat că mai toţi “ăia marii” au plecat imediat după decernarea premiilor.

poza by zoso

Mai mult >>

It’s a boy!

Pentru cei care încă nu au văzut-o azi pe Twitter/Facebook,  postez şi aici un model genial de invitaţie de botez. Ţinând cont de faptul că după ce tata a crescut o fată vreme de 10 ani, iar apoi am apărut EU, cred că domnul Bunescu Senior este creatorul acestei minunate invitaţii. Enjoy :)

Mai mult >>

Smile

Zâmbeşte,  mâine voi fi mai rău.

Mai mult >>

Gărgăriţă, riţă

Mai mult >>

PinGatu

Au fost odată ca-n poveşti,
Au fost la o adică,
Din neamuri mari, împărăteşti
Blogatu şi Pintică

Şi erau unici la părinţi
Şi chiar în blogosferă,
Stau mereu cu draftu-n dinţi
Postarea-i proliferă.

The end!
Nu uitaţi că I haded rezultatele de la BAC 2011!


Mai mult >>

CeAţă

E aşa ceaţă afară,  încât unele persoane riscă să nu-şi vadă lungul nasului.

Mai mult >>
Page 211 of 227« First...102030...209210211212213...220...Last »

content top