content top

Una mitralierată

Î: Cum arată Gina Pistol goală puşcă?
R: Tun frate!
Mai mult >>

Cum a stricat ninsoarea Ziua Femeii

    Era seara zilei de 7 martie. John se întorcea acasă după ce trudise opt ore la aceeaşi corporaţie internaţională ce-l plăteşte ca pe un pakistanez. Din cele câteva sute de euro câştigate lunar reuşise să pună de o parte pentru un buchet de flori. A venit mai devreme acasă, a făcut cartofi cu pui la grătar şi a aşteptat-o pe soţia sa tremurând de emoţii. Parcă era prima întâlnire, transpira, nu avea stare şi deodată i s-a aprins un beculeţ. O idee absolut genială i-a descreţit fruntea obosită de atât plantat şi arat în FarmVille. Şi-a adus aminte că vânduse un cont de World of Warcraft pe o sticlă de vodka Absolut. Aşa că luminile s-au stins, sticla s-a deschis, până la fund John a lins… ultima picatură era să-i scape din gură… Şi s-a facut deodată noapte. Led-ul monitorului licărea roşu-roşu-roşu-roş-ro… şi s-a dus John la somn, in lumea viselor, până s-a trezit lovit de Helena care-i cerea flori, flori, flori! John a încercat să se dezmeticească şi să-i ofere florile. Însă, surpriză! Florile erau puse într-o vază Absolut transparentă pe balcon. Bărbatul, deşi beat, a încercat să le ascundă seara pentru a i le oferi dimineaţa, doar că ninsoarea i-a stricat planurile: florile au îngheţat, au pierdut din petale, iar sticla era goală…rece, dar goală. Nu la fel era şi Helena care era rece, dar plină… de nervi. Şi uite cum Helena, care a fost rea tot timpul anului trecut şi-a primit o zi la fel ca al ei comportament. În concluzie John a bolborosit: Hâc, fă, dă-te-n … sticla mea.
 
    Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus cum e tratată în România femeia [chiar dacă e ziua sa].
Mai mult >>

Te grăbeşti undeva?

Mă grăbesc să mă trezesc
Ia să văd eu, reuşesc?

Mă grăbesc să fac un duş,
Mă grăbesc să şi mănânc,
Nu plec la muncă flămând!
Şi-am zburat pe uşa-acuş!

Mă grăbesc aşteptând liftul
Se pare că numai eu
Nu şi nea taximetristul
Să iau oare un troleu?

Mă grăbesc, deci iau metroul
Şi aştept un sfert, ca boul
Mă grăbesc, dar nu mă-mping
Proştii, însă, nu se prind.

Mă grăbesc, ies din metrou
Trebuie să-l schimb din nou
Cumpăr un sandwich în fugă
Ştiu că va fi o zi lungă…

Mă grăbesc înspre birou,
Mă aşez la locul meu
Şi încep numaratoarea
În 8 ore LIBERAREA!

Mă grabesc s-ajung la ea,
Tre să-nfulecăm ceva,
Că doar nu o merge-acu
Sex când gol ţi-e stomacu’

Sexul este tot pe grabă,
Nu de alta, avem treabă
Twitter, Facebook, Blog
Mâine la 8 reluam tot.

Şi acum se tot întreabă,
Bunescu, ce scrie-n grabă:
Dacă mereu ne grăbim,
Viaţa când o mai trăim?

Nu ştii oare când ea vine
Cu o coasă ascunsă bine
Şi când tu deschizi ataş-ul
Virus letal, treci macazul!
Aşa că să luam aminte
Graba nu-i fată cuminte
Te vrăjeşte, te presează
Şi deodata PAC, o ?????  Dacă nu ştii ce urmează, Gândeşte şi completează, Ia indiciu dacă vrei, Versul doi, cuvântul trei.

Mai mult >>

Revin?

Ştiu că n-am mai scris de mult timp. N-am scuze… şi nici timp. N-am job [bun], n-am apartament unde să stau [bun], n-am reuşit ÎNCĂ să fac nici jumătate din ce mi-am propus acum un an şi şase luni când m-am mutat în Bucureşti. Tocmai pentru că nu am prea mult parte de BUN în ultimul timp [chiar şi gâtul m-a lăsat, de 2 zile sunt în medical] mă voi strădui să îmi port cu mândrie numele. BUNescu mă numesc, Ionuţ Bunescu, născut cu 3 ani înainte să moară Ceauşescu [după cum îmi place mie să o spun].

Promit că de azi – voi fi mai perseverent în ceea ce trebuie/merită să fac
                         –  voi fi mai atent la cei din jur pe care îi supăr uneori [ştiţi că nu o fac din răutate]
                         – voi aprecia ceea ce am şi voi lupta pentru mai mult

Înainte îmi stabileam termene pentru anumiţi paşi din viaţă. Deşi paşi mici, îi amânam…uneori la nesfârşit. De azi vreau să fiu direct, să nu mai amân aproape nimic din ce mi-am propus şi… în final sper să mai scriu nişte rime din când în când, mi-e dor, îmi place, deci TREBUIE! Trebuie am spus! Şiii nu e doar de dragul poetului de pe bancnota de 500 de ron despre care îşi vor aduce aminte DOAR azi preamăritele mass-media.

Mai mult >>

S-a mai dus un an

Iti dai seama ca ai imbatranit atunci cand petrecerile la care te duci se numesc nunti, nu majorate.
Mai mult >>

Aproape totul se rezumă la…

Dragostea trece prin stomac, iar eu nu mănânc fluturi.

 

 

Mai mult >>

heeei taxiiiii

Am fost la interviu. Cum am ajuns e mai interesant. Iau metroul pana la Gara de Nord, apoi taxiul. Coblacescu. Un onanist dupa cum arata. Ma gandeam ca voi da 7 lei acolo… ii zic Soseaua Nordului si el ma intreaba :”aaaa pe unde e asta?” Cum frate sa fii taximetrist si sa ma intrebi pe mine. Nu ca a vrut sa ma tapseasca. Era chiar prost. Ii zic, de la metrou Aurel Vlaicu as fi mers pe jos pe Soseaua Pipera, pana la Nicolae Caramfil, apoi pe Ceasornicului, urmand apoi sa intram pe Soseaua Nordului. El s-a dus, s-a intors, a intrebat un alt taximetrist, i-a explicat si ala ca nu e bine pe unde era [lucru pe care i l-am spus si eu cand am vazut ca megeam in sens gresit pe Soseaua Nordului]. I-am zis ca se ne invartim pe banii mei, ceea ce nu-mi convine si ca nu voi plati + ca deja intarziasem destul de mult la interviu. Am anuntat intarzierea la interviu + intarziere la serviciu…. Taximetristul idiot de la Cobalcescu a oprit aparatul de taxat… a gasit calea corecta dupa vreo inca 5 minute… Aparatul se oprise din taxat la 16.07. Ii dau 20 de lei, imi zice ca n-are sa imi dea rest, ii spun ca nici eu nu am marunt si ii arat o hartie de 5 ron. Opreste 15 ron si zice “aaa… stai sa gasesc 1 leu sa-ti dau restul”. Ma uit la el si aproape ma bufnea rasul desi eram plin de nervi. Ii spun ca eu ar fi trebuit sa-i mai dau 1 lei si cobor zicand multumesc [oare pt ce, nu stiu…] si ma duc la interviu. Peste doua saptamani raspunsul…

 
 

Mai mult >>

Am baut lejer sau Lager la #BeerTweetMeet

Cand – Joi 9 Iulie

Unde – Downstairs

La cat – dupa 21.00

Cine – Muuuuulti Twitteristi printre care si eu. Mai multe aflati cautand #BeerTweetMeet pe Twitter.

S-a cantat, s-a dansat, am luat interviu pt Buddha TV

Si am incercat sa sustin oameni cu greutate :

Si am zambit si eu frumos langa Corina Bunescu, pardon Anghel si Carmen Rusu.

Mai mult >>

Cu dedicaţie… pentru învăţământul românesc

Mai mult >>

Ea poate

Ea… poate nu stie ca mi-e dor. Ea… poate nu stie ca se stramba cel mai frumos dintre cel mai frumos. Ea… poate nu stie ca a trecut ceva de cand nu ne-am vazut. Ea… poate nu stie ca are cele mai frumoase buze. Ea… poate nu stie ca are cei mai frumosi ochi bulbucati. Ea… poate nu stie ca in stilul ei copilaresc e adorabila. Ea… poate nu stie ca mi-e dor. Ea… poate nu stie ca zambesc doar cand ma gandesc la ea. Ea… poate nu stie ca nu mi-a fost indiferenta, desi poate asta am lasat de inteles. Ea… poate nu stie ca trebuia sa ii acord mai multa atentie si mai multa afectiune. Ea… poate si-ar fi dorit sa o sarut de la multi ani, eu sigur, nu poate… Ea… poate nu stie ca are cele mai frumoase degetele. Ea… poate ca nu stie ca mi-e dor… Ea… poate nu stie ca e ca un boboc pufos si galben ce imbratiseaza o capsuna rosie-foc. Ea… poate nu stie multe ce stiu eu. Ea… e speciala. Putine fete au reusit sa-mi faca totul sa tresara. Ea poate!

Daca nu ai remarcat ca am scris de trei ori aceeasi fraza… poate ca ai citit degeaba ce am scris.

Mai mult >>

content top