Am tot amânat să scriu articolul acesta, că de fiecare dată ar fi fost la cald și n-aș fi tastat cu mintea limpede, fiind (poate) mai puțin temperat în tonul povestirii. Pe scurt, da, știu, așa e românul, obișnuit să plece cu câte ceva de la locul de muncă, așa era la fabrică, înainte de ‘89, iar obiceiul s-a păstrat și, din păcate, transmis mai departe și noilor generații: dacă poți să aduci ceva de la serviciu și nu o faci, ești prostul familiei (tradiționale, desigur).