Clubbărim

             În ultima perioadă am tot ieșit, lucru ce mi-a dăunat grav portofelului și corzilor vocale. Eh, coardele astea sunt afectate mai ales de la muncă, dar ce să faci, logoreea mă înșeală uneori, așa că mi-e tare greu să fac repaus vocal. După cum spuneam, am ieșit des, chiar prea des am fost pe la Kulturhaus unde nu prea îmi plăcea, asta până când aduceam cu mine câțiva prieteni numai buni de caterincă și degustat o cola și o apa plată de agave. De 1 mai, petreceam în mai sus numita casă de cultură, că de, no tengo dineros pentru mare și cum mă tot perindam eu de jos, sus și invers, nevoile fiziologice voiau să își spună cuvântul, baia nu mai era unde știam eu că e și mă opresc lângă o donșoară cu aspect puțin portorican și o întreb Donde estas la bagna? [pe principul Que hora es?] la care ea dă repede ochii peste cap și zice UP!, eu îi zic Mersi frumos și plec. O las râzând și în timp ce mă mângâia pe spate zice Hai măăăă. La fel le-am zis și eu alor mei băieți, așa că am plecat în Expirat, unde am stat până la zorii zilei când ne minunam că la Kulturhaus le dădeam note fetelor ca la Dansez pentru tine, niciuna nu trecea de 7, 8 cu indulgență. De cele din Expirat nu pot să spun prea multe, doar că mi-am dat seama de ce nu am simțit cutremurul… dansau grasele.

 

           Concluzia acestor ieșiri a fost că se mai poate și câte-o fată sophiesticată de 10, dar pe asta am văzut la Bellagio printre arsele de solar care bine că aveau ruj roz/portocaliu, că dacă nu, piulea spătarul le vedea…

 

„Uita cate-un i pe alocuri, dar s-o vezi cum e pe tocuri”

Lasă un răspuns