Și cum eram eu unedva unde Wi-Fi-ul mergea cu viteza CFR-ului, tot așteptând să mi se încarce feed-ul de pe Instagram, mi-a venit o idee creață. Așa că am făcut screenshot la “cerculețul de Loading” și am postat poza cu descrierea: Eu, gol în oglindă #selfie
M-am amuzat de nenumărate ori văzând ce au căutat oamenii pe Google înainte de a ajunge la mine pe blog. Am și scris de trei ori despre asta (1, 2, 3), dar azi, marți, 21 ianuarie 2014, am găsit cea mai cea căutare. Încă nu știam dacă să râd sau să plâng, asta în timp ce mă rostogoleam pe jos de râs. Nonsensuri, știu, mai bine luați de vedeți cu monitoarele/ecranele voastre:
Uite cum se face că postez articolul acesta tocmai pe 14 ianuarie. Nu a fost premeditat, ci eu am fost cam ocupat, că ideea o aveam încă de anul trecut. Mi-am tot notat prin telefon idei pentru cele 14 sfaturi și sincer vă spun că nu-s nici măcar 10, momentan. Dar le dau eu de cap:
Ești rupt de oboseală după o zi de muncă, mergi înghesuit într-un autobuz, apoi într-un tramvai și într-un final cobori la căldurică, la metrou. Și după două stații de dans involuntar la bară, se eliberează un loc, victorie! Bucuria nu ține prea mult, pentru că la următoarea stație apare EA în fața ta.
Sunt din ce în ce mai rari, nu? Trecând peste pesimismul generalist, am o mică povestioară care m-a făcut să-mi recapăt încrederea în oameni, vorba aia 2.0: faith in humanity restored. Am o geacă sport pe care o ador. E atât e călduroasă, atât de moale, atât de ușoară, că aș purta-o și în casă. În apartament nu o port, că de, abia s-a afișat întreținerea cu prima lună de căldură – oare cine are cel mai mult din totul blocul, adica vreo 480 de lei doar la căldură (4 camere)? Aha.
Port ochelari de la opt ani, de când nu mai vedeam prea bine scrisul de la televizor și nici pe cel de la tablă, la școală. Sunt miop de vreo 19 ani, așa că trebuie (am învățat) să am grijă de ochelarii mei. Port mereu cu mine o lavetă din microfibră și un spray pentru ochelari și mi-am făcut un obicei să șterg lentilele în fiecare dimineață, la birou, fix înainte de a mă apuca de treabă.
M-am apucat să scriu acest articol în gând, acum două zile, după ce Andrei Cismaru și Ovi Sîrb i-au taxat exprimarea deloc inspirată a lui Auraș. Deschideți mai întâi cele trei link-uri, citiți și apoi reveniți la continuarea mea.
Hai noroc, nu sunt Văru’, nu am un telefon de okazie, tocmai de aceea am ales să-mi public anunțul pe propriul blog, pentru că vreau să dau telefonul unui cunoscut ori unui prieten de-al unui prieten care are un prieten care vrea să-și cumpere smartphone. N-am chef să mă văd cu necunoscuți la Unirii care să-mi inspecteze telefonul, găsind defecte inexistente, ca mai apoi să înceapă să scoată un preț mai bun.
Dacă acum o lună întrebam “Pe când Old Spice în România”, dorindu-mi să existe toată gama Old Spice și la noi în magazine, între timp am aflat că se mai găsesc anumite sortimente prin hipermarket-uri ori farmacii. La DM sunt vreo trei tipuri, la Cora aceleași, iar pe magazine online de cosmetice se găsesc ceva mai multe. Însă o variantă bună și la prețuri de producător mi-a fost recomandată de un comentator.