La fel ca de obicei, după aproximativ trei ani – ritmul după care îmi fac ochelari noi – m-am hotărât să reînnoiesc lentilele. În 2025, am ajuns din nou la ochelari cu lentile heliomate Essilor Transitions, exact ca înainte – valoare practică pe care am scris-o deja acum câțiva ani.

Lentilele sunt fotocromatice (heliomate), așa cum le spun cunoscătorii, adică se colorează la contactul cu razele UV. În momentul în care ieși afară, se închid rapid la culoare; când revii în interior, devin transparente – un mecanism testat încă din 2018, când scriam că tehnologia e matură și nu mai e prea „bătrânească”. Acum sunt mai rapide, mai discrete, mai practice.

Am ales versiunea cu indice de subțiere 1.74 – același tip de lentilă ca în trecut, pentru că am dioptrii mai mari și am nevoie de lentile subțiri. Acest indice permite o ramă mai elegantă, fără compromisuri estetice, deși tratarea helio-mată e aceeași: eficiată și rapidă.

În termeni de culoare, am mers tot pe negru/gri închis – varianta clasică și neutră, care se potrivește cu aproape orice ramă și stil. Rezonează liniștit în stilul minimalist și versatil pe care îl prefer.

Rezumat bunescian: În 2022 spuneam că ideal e să schimbi ochelarii după doi ani dacă sunt purtați zilnic; eu am mers pe trei ani, deci sunt încă rezonabil cu durata de utilizare. În 2021 povesteam despre aceleași lentile Transitions, dar colorate albastre (Style Colours Sapphire) – de data asta, am revenit la varianta standard gri pentru un look mai discret, fără compromisuri la protecție și confort. Iar încă din 2019 ziceam că am regretat că nu am trecut mai repede la heliomate; ei bine, în 2025 sunt tot acolo, deci consecvența funcționează.