Şi a fost penultima ediţie a Balului Academiei Caţavencu. Am petrecut o seară minunată alături de oameni mari pe lângă care eu mă simţeam aşa de mic, parcă-aş fi fost Boc. După ce am pupat repede o argeşeancă frumoasă, am băut repede o bere [am apucat până să se strice aparatul de draft]. Alături de o companie plăcută, Nenea Lars şi soţia, am râs maxim la filmul serii, cel cu Geoană – cine a fost, ştie, cine nu, păcat, nu va apărea pe nicăieri, eu n-am rip-uit decât 10 secunde. Imediat după ne-am făcut gaşcă mare cu fetele tunse scurt, cu Piticu şi ne-am pus pe râs, beut şi dansat [cel puţin eu cu Anca Bundaru].
Invitaţi de seamă, hostesse draguţe [inclusiv o colegă de-ale mele, brunetă frumoasă, Miss Turism 2007 alea, alea], Maria Dinulescu e o superbă, nu că Andreea Raicu nu era la fel, chiar şi tipa care o însoţea [pare-mi-se că era redactorul şef de la Elle]. Vanghelie mega tare, cu Ciocan cel miliţian am ciocnit pahare şi am schimbat două vorbe, Patriciu un mare boss si multă lume faină. Păcat că mai toţi „ăia marii” au plecat imediat după decernarea premiilor.
Se făcea că era o seară frumoasă de septembrie. Nici prea frig, nici prea cald, numa’ bine să bei o bere. Asta dacă era domnişoară, că dacă erai cu mine, cu Manafu [multumesc pentru invitaţie], Andrei Cismaru, Auras Mihai, Sorin Rusi, Piticu, Arhi, Chinezu, Copolovici, eCostin şi alţii… era numa’ bine să le golim frigiderele celor de la Stella Artois World Draught Masters Romania.
S-au întrecut băieţii la turnat bere în pahare şi a câştigat o femeie! Ne-am întrecut şi noi bloggerii şi jurnaliştii. Am baut ŞI unul dintre cele două pahare turnate de mine şi… chiar sunt BUN escu!
Marti, 21 septembrie, maaaaare coooooncert maaaare. Guns N’Roses pentru prima data in Romania. Si ne-am strans repede o gasca de vreo 20 de twitteristi care au platit muuulti bani pe bilete [multumim Vodafone si blogurilor de la care am castigat invitatiile]. Prima dilema a fost la cat sa mergem la Romexpo? Pe invitatie scria Ora de acces 17:00. Auzisem prin targ faptul ca la 19:00 canta trupa inimaginabila de fuckin, fuckin, fuck fuckffuuuck Danko Jones. Eh, sunt sigur ca le-au placut prea mult micii nostri si au zis: „Ba, intram pe la 21:00, ce fuuuck?!” Au aparut pe scena, insa durerea noastra de picioare a fost inlocuita de sunetul minunat care ne dadea la glezne. Pentru un mega eveniment… sunetul a fost FOARTE prost. La fel si warm-up-ul facut de trupa canadiana care reusea sa primeasca aplauze doar cand zicea Fuck, fuckin, oral sex etc… si cand aminteau de GNR.
Au fost si vreo cateva zeci de minte bune de liniste cand faceam glume cu prietenii si cand ma puteam gandi la cum eram eu mic si ma scotea mama la cumparaturi, desi afara era november rain, vedeam o masinuta frumoasa, la fel de frumos plecam plangand de langa raft pe acordurile mamei de don’t crysweet child of mine. Cand m-am trezit din nostalgia infantila, spunea cineva ca ar fi trebuit sa aruncam cu oua si cu rosii pe scena, ca sunt unii care au venit de la 17:00 si e 22:00 si nu se intampla nimic. Ma, oua aveam cu totii, ca eram ceva baieti, insa doar o tipa avea chilotii rosii.
Ole, pe la 22:20 a aparut Axel cu gasca si au inceput timiiid, insa pe parcurs au reusit sa faca miile de oameni sa cante alaturi de ei incredibil de frumos. Am asteptat cu sufletul la gura Don’t cry… si a fost singura piesa pe care am amortit de emotie si mi s-a facut pielea de gaina. Mi-a placut mult si This I love. Foarte, foarte mult!
Concluzie: Axel si cu trupa- Geniali! Are o varsta nenea Rose, insa nota 10. Mi-au placut foarte mult concertul, atmosfera, oamenii cu care am fost. Toate astea m-au facut sa uit de inghesuiala maxima si de asteptarea enorma. Si la sfarsit Axel a luat o chitara si s-a aruncat pe ea in Dambovita. Guten tag!
Don’t cry – live de pe mobil. Scuze pt calitatea video.
