Mi-am adus aminte că a trecut mai bine de un an de când n-am mai ajuns pe la Barajul Vidraru, deși e doar la 30 de km de casă, dar cum la Curtea de Argeș ajung cam rar, se scuză. N-am fost niciodata un fan al sporturilor extreme, din contră, am fugit cât am putut de ele, deși au mai existat și excepții – pe la 15 ani, o prietenă m-a rugat să mă dau cu ea într-un tâgâdâm (a se înțelege o banchetă mare care se rotește repede), iar cum masculul din mine nu putea să spună că îi e frică, mi-am aranjat mustața de puber, am înghițit în gol și hai pe cai!