Pe lângă cei huliți că stau la pândă cu radarul sau care nu intervin în altercații stradale ori care rețin băbuțe de la țară care vând pătrunjel la colț de stradă, există și polițiști mișto, și mi se pare corect să îi arătăm cu degetul și pe cei simpatici, nu doar pe cei care nu ne plac. Culmea, nu este vorba despre Godină, ci despre alți doi polițiști din Cluj-Napoca, respectiv București.
De la oameni simpli la jurnaliști, de la hateri la manageri, prea mulți desconsideră bloggerii, mai ales pe cei care trăiesc doar din asta. Aproape că politician, senator, deputat sună mai puțin rău decât “bloggăr, belagăr, din ală fără ocupație”. Invidiați pentru beneficii (produse, invitații, excursii, bani), de parcă acestea le sunt oferite gratuit (la propriu și la figurat), bloggerii sunt și blamați din toate părțile, deși unii au trafic mai mare decât orice publicație de print din România, au comunități și susținători, sunt lideri de opinie, iar asta înseamă timp, muncă și din nou muncă, plus talent și brand personal.