content top

Cel mai bine cotat serial din toate timpurile de pe Lifetime Network!

Nu pot să nu mă gândesc la primul serial pe care l-am văzut cap-coada devorând fiecare frame. Primul episod l-am privit la TV, apoi am pierdut nopţile în faţa calculatorului. În momentul de faţă urmăresc mai multe seriale şi mi-e greu să mă hotărasc atunci când trebuie să recomand unul. Tocmai am primit o leapşă de la frumosul blog sarutaridecinema.ro, aşa că purced:
De la echipa creativă din spatele megasuccesului Grey’s Anatomy şi Criminal Minds vine Army Wives [Soţii de militari]. Acesta este noul serial dramă despre presiunea celor rămaşi în urmă în timp ce partenerii lor îşi servesc ţara în armata Statelor Unite. Serialul focalizează pe luptele, visurile şi prieteniile unui grup divers de femei şi un bărbat ce trăieşte cu soţiile şi familiile lor într-un post activ al armatei.
Distincţiile presei au venit foarte rapid:
National Enquirer – “Această dramă puternică, provocatoare şi creatoare de dependenţă de la producătorii ‘Grey’s Anatomy’  merită un salut pentru zugrăvirea perfectă a familiilor militare .”
New York Daily News – “Un amestec gustos…o interpretare perfectă a lui Sally Prssman, făcându-şi debutul în televiziune”
The Hollywood Reporter – “Army Wives câştigă o medalie de curaj”
TV Times – “Cu situaţia curentă din orientul milociu, este cu siguranţă de actualitate, şi serialul a fost bine primit când a fost difuzat în State.” 4 stele
Multichannel News – “Proaspăt şi atrăgător…un scenariu viu şi o producţie şi mai vie”

Putem vedea în acest serial cum viaţa unei mame (Roxy LeBlanc interpretată de Sally Pressman) se schimbă radical după ce e cerută în căsătorie de către militarul Trevor LeBlanc la numai patru zile după ce s-au cunoscut. Spre deosebire de Claudia Joy Holden interpretată de actrita Kim Delaney (cunsocută şi din NYPD Blue) a cărei viaţă a însemnat doar armata şi care e căsătorită de la 17 ani cu colonelul Michael Holden. Pe celelalte trei soţii de militari vă las să le descoperiţi urmărind serialul pe noul post de televiziune Diva Universal. Trebuie să vă spun totuşi că m-a amuzat cum s-au cunoscut cele cinci eroine: într-o toaletă, în timpul unui dineu special cu ofiţeri. Ce alt loc mai potrivit pentru a-ţi crea noi prietene :))
Au mai fost lepşuiţi şi: Pandutzu, Tunaru, Corina.
Mai mult >>

Berea PROSTeşte?

Mai mult >>

O bere la pahar, băiatu’ ?

Se făcea că era o seară frumoasă de septembrie. Nici prea frig, nici prea cald, numa’ bine să bei o bere. Asta dacă era domnişoară, că dacă erai cu mine, cu Manafu [multumesc pentru invitaţie], Andrei Cismaru, Auras Mihai, Sorin Rusi, Piticu, Arhi, Chinezu, Copolovici, eCostin şi alţii… era numa’ bine să le golim frigiderele celor de la  Stella Artois World Draught Masters Romania.

S-au întrecut băieţii la turnat bere în pahare şi a câştigat o femeie! Ne-am întrecut şi noi bloggerii şi jurnaliştii. Am baut ŞI unul dintre cele două pahare turnate de mine şi… chiar sunt BUN escu!

 Video – Arhi si Chinezu proba de ridicat pahare
 Poze aici si aici

Mai mult >>

Bang, bang, I shot you down! Acum ia si niste trandafiri.

        Marti, 21 septembrie, maaaaare coooooncert maaaare. Guns N’Roses pentru prima data in Romania. Si ne-am strans repede o gasca de vreo 20 de twitteristi care au platit muuulti bani pe bilete [multumim Vodafone si blogurilor de la care am castigat invitatiile].
       Prima dilema a fost la cat sa mergem la Romexpo? Pe invitatie scria Ora de acces 17:00. Auzisem prin targ faptul ca la 19:00 canta trupa inimaginabila de fuckin, fuckin, fuck fuckffuuuck  Danko Jones. Eh, sunt sigur ca le-au placut prea mult micii nostri si au zis: “Ba, intram pe la 21:00, ce fuuuck?!” Au aparut pe scena, insa durerea noastra de picioare a fost inlocuita de sunetul minunat care ne dadea la glezne. Pentru un mega eveniment… sunetul a fost FOARTE prost. La fel si warm-up-ul facut de trupa canadiana care reusea sa primeasca aplauze doar cand zicea Fuck, fuckin, oral sex etc… si cand aminteau de GNR.

     Au fost si vreo cateva zeci de minte bune de liniste cand faceam glume cu prietenii si cand ma puteam gandi la cum eram eu mic si ma scotea mama la cumparaturi, desi afara era november rain, vedeam o masinuta frumoasa, la fel de frumos plecam plangand de langa raft pe acordurile mamei de don’t cry sweet child of mine. Cand m-am trezit din nostalgia infantila, spunea cineva ca ar fi trebuit sa aruncam cu oua si cu rosii pe scena, ca sunt unii care au venit de la 17:00 si e 22:00 si nu se intampla nimic. Ma, oua aveam cu totii, ca eram ceva baieti, insa doar o tipa avea chilotii rosii.

     Ole, pe la 22:20 a aparut Axel cu gasca si au inceput timiiid, insa pe parcurs au reusit sa faca miile de oameni sa cante alaturi de ei incredibil de frumos. Am asteptat cu sufletul la gura Don’t cry… si a fost singura piesa pe care am amortit de emotie si mi s-a facut pielea de gaina. Mi-a placut mult si This I love. Foarte, foarte mult!

    Concluzie: Axel si cu trupa- Geniali! Are o varsta nenea Rose, insa nota 10. Mi-au placut foarte mult concertul, atmosfera, oamenii cu care am fost. Toate astea m-au facut sa uit de inghesuiala maxima si de asteptarea enorma. Si la sfarsit Axel a luat o chitara si s-a aruncat pe ea in Dambovita. Guten tag!

Don’t cry –  live de pe mobil. Scuze pt calitatea video.

Au mai scris: Minxieee – Elena Ciric, Auras, Florin Grozea, Piticu, Alex Cirstea.

Mai mult >>

Chuck Norris Facts – una noua, creatie proprie

Pe langa 1 X 2, casele de pariuri au inventat un nou pronostic: 3, adica bate Chuck Norris.
Mai mult >>

Tu ce faceai acum fix 17 ani?

    15 Septembrie, tie ce iti spune data asta? Eu ma gandesc cu inima alergand catre marul lui Adam ca acum fix 17 ani [ce batran par :))] ma duceam la scoala. Impropriu spus “ma duceam” pentru ca de fapt ma ducea mama de mana. Eu ma duceam doar cu cheia la gat, cu uniforma cea neagra, camasa cu patratele alb-albastre si micutul meu ghiozdanel. Micut pe naiba… era cat un geamantan, ziceai ca ma duc in tabara la mare, nu ca incepeam clasa intai, parca eram Cleopatra Stratan in clipul melodiei Ghita.
    Pe vremea aceea, dragii mosului, nu aveam ochelari de vedere, insa paream la fel de inteligent. Eh, de fapt si eram, lucru ce m-a adus in prima banca. Not funny. Am fentat-o pe doamna invatatoare Gavaneci, care acum e pe meleaguri linistite si cu iarba verde… si am fugit din nou un ultima banca. Teapa, am revenit in prima banca de la mijloc dupa ce ai mei ochisori mi-au dat la retina si am devenit miop.
    Aveam si placeri de mic scolarel, hainele noi de Paste, de Craciun, adidasi noi [mai rar, ca si atunci era criza], penarul cel tare al surorii mele [ e cu 10 ani mai mare] si pachetelul pe care il devoram, nu conta al cui era. Mai faceam si schimb de mancare, ca in reclama la Hochland, insa baiatul iesea in avantaj mereu. Bineinteles ca faceam acest lucru doar cu fetele.
 
      Tu ce placeri de scolar aveai in clasa intai?
Mai mult >>

Pachet salarial de criza

E 2010. Toata lumea-si cauta un job mai bine platit, cu mai multe beneficii incluse. Eh, a venit criza… pachetul salarial nu mai poate include masina de serviciu, laptop de serviciu, telefon de serviciu… numai femeie de serviciu. E ok? Nu? Las' ca vrea altu'!

Mai mult >>

DŢŢ

    Am vrut să scriu acum ceva timp despre această întâmplare, însă, după cum spune şi titlul blogului, logoreea m-a făcut pâna acum doar să o povestesc unor persoane cu mare plăcere. Acum să o şi scriu zic:
 
    Se facea că era o seară călduroasă de septembrie, prin 2008. Eram de doar două luni mutat la capitală. Două telefoane, trei mesaje şi hop-ţop în maşini către restaurantul Azzuro din Drumul Taberei. Temperatura din case era mult mai mare ca cea de afară şi cerea nişte beri. Ne-am aşezat ca oamenii la masă şi comandăm. O bere colo, un suc dincolo, o pizza la el, papanşi la ea, o pizza şi o bere la mine şamd. Comanda: în 30 de minute. Ooook. Ne apucam de vorbit, de povestit, de râs ca tot omul. Începe să vină comanda. Bineînţeles că nu toată odată, pe rând, printre zgomote de pahare şi sticle ciocnite… chiar s-a auzit şi o farfurie făcându-se ţăndări. La un moment dat, să-i spunem X, vine ospătarul cu tot ce mai era de adus mai puţin a mea pizza.
 
    Eu, tuşind: Auzi, nu te supăra, pizza meeaaaa ??
    Εl: Ai auzit când s-a spart ceva mai devreme?
    Eu: Hmmm, da…
    El: Aia era pizza ta!
    Ei [cei de la masa] : :)))))
 
Oooook, după vreun sfert de oră, a venit pizza, am halit-o de 10 ori mai repede faţă de timpul pe care l-a petrecut de la bucătarie până la mine pe masă. Cu mâna ridicată, la un pocnit din deşte, apare ospătarul:
 
    Mai doriţi cevaaaaa?
    Noi (în cor): Notaaaa :)
 
Apare cu nota, mi-o înmânează, mă uit: Total – 223,45 RON + 28,95 RON DŢŢ.  Strângem banii, vreo 290 de lei. Vine sa ia nota.
 
    El: Gata?
    Eu (cu banii în notă şi cu nota în mână): Da, însă avem o nelămurire, ce înseamnă DŢŢ ???
    El ( luându-mi repede nota din mână): Dacă Ţine… ŢINE!
    Noi (râzând, că altceva ce să mai facem): Şi a ţinut! :)))
Mai mult >>

OTV – Viewer discretion is advised

Ep.1. Infractorul no.1 al României se află în aceste momente după graniţe, pardon după gratii. Dan Diaconescu, cunoscut la colţul blocului de garsoniere sub numele de Sticks, este încătuşat cu doi covrigi vanilaţi vechi !
 
Ep.2 Prietenul cel mai bun al micuţului DD, Tolea, comite o infracţiune minoră – îi rupe capul unui reporter OTV. În urma incidentului, Tolea intră şi el după gratii, nu înainte de a-şi tatua planul închisorii pe degetul mic de la picior.
 
Ep.3 Lazarus apare LIVE, în direct, în HD, în 3D cu o asistentă brunetă. Ce Bianca a lu’ Bote, ce fosta nevastă a lui Liviu Vârciu, ce Daniela Crudu… era chiar ea, Elodiaaa .a.a.a.a.a.a. Ei ANALizează în detaliu cum RECTe a intrat la bulău Dan Fecalescu.
 
Ep.4 Adrian Minune şi Florin Salam îi compun o baladă infimului mogul aflat în arest:
            
            Eu sunt Dan, sunt barosan
            Cântăresc ud cât un ban   
            Când afară este cald
            Eu’s la răcoare şi mă ard.
 
To be continued…
   
      
Mai mult >>

Micutele bucurii

Da, ştiu, n-am mai scris de mult pe blog bla-bla-bla. Am mai spus motivele. Acum voi povesti despre micile bucurii ce îmi trag de colţurile buzelor în sus. Eram la bucătărie şi mâncam acum vreo oră. Înfulecam singur. Cartofi prăjiţi şi şniţele crocante cu mujdei. Şi beam o bere foarte rece de la congelator. Redd’s. Sunt un mare fan al usturoiului. În fine, un sentiment ciudat de frumos m-a invadat când beam ultima gură de bere. Gâl-gâl şi zâmbeam :). Uneori nu ai nevoie de cadouri, lucruri materiale pentru a te simţi împlinit. Bucuria vine din lucrurile mărunte, iar când mă gândesc la mine, la tine, la noi cum ne văităm uneori că nu ne ajung banii, că nu obţinem aia sau pe “ailaltă” că viaţa nu e corectă [aşa e] că şi că etc… Trebuie să fim fericiţi cum ce deţinem, mult, puţin, contează să apreciem ceea ce avem, nu ce ne-am dori.
Mirosind a usturoi, vă salut şi vă pup. Nu vrei să te pup? Ok, înseamnă că nu eşti fericit cu viaţa pe care o ai. Gândeşte-te că trăieşti mai bine ca peste jumătate din populaţia întregii lumi doar pentru că poţi citi aceste rânduri.

Mai mult >>

content top