Cât de mult contează o vorbă bună

Sunt fericitul locatar al unui bloc unde în lift miroase ca în Sephora, iar pe scară e curat mai mereu. Am zis MAI mereu, pentru că foarte mulți vecini au câini și destui năpârlesc fix printre etaje (câinii, nu stăpânii). Totalul pentru salarii și curațenie e undeva la 880 de lei/lunar/24 de apartamente (decent), deci bani pentru administrator și doamna care face curățenie.

Eh, despre aceasta doamnă vreau să vorbesc puțin. O să-i spun în continuare DOAMNĂ, pentru că “femeie de serviciu” sună peiorativ pentru românul de rând și nu vreau să-i știrbesc din onoarea ei de a fi om. Om care își face treaba bine (zilnic sau la două zile, nu știu exact).

Fiind băiat din provincie, am învățat să salut vecinii/oamenii pe care îi întâlnesc pe scara blocului, indiferent dacă-i văd pentru prima oară. Am precizat asta pentru că sunt unii oameni (pe care îi întâlnești peste tot) cărora li se pare că le cade rangul dacă salută ei primii sau dacă salută pe toată lumea.

Și cum plecam eu, într-o dimineață, către job, am simțit un miros de proaspăt spălat, parcă decupat din reclamele cu tanti Maria. Doamna, care face curățenie pe scară, tocmai dăduse cu mopul și mirosea atât de puternic și de frumos, încât nu m-am rezumat la a-i spune doar “Bună dimineața!” ci am și întrebat-o cu ce “a dat pe jos” de miroase atât de bine. Imediat s-a luminat, a ridicat capul și, cu cel mai mare zâmbet pe care l-am văzut vreodată, mi-a zis: “Cu o soluție roșie, e la bidon de 5 litri, vă place?”. Îi răspund că miroase foarte bine și că mă gândeam că e Mr. Proper. Doamna a insistat să îmi explice cum arată bidonul cu minunatul lichid roș-frumos mirositor, i-am mulțumit pentru pont și am plecat lăsând în urmă un mop care dansa și o doamnă care zâmbea.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?