Pe lângă electrocasnicele cu al șaselea simț, există și românul cu simț, prea mult simț, un fel de simț fără număr. E tipul de om care se pricepe la orice, care are un simț a tot ce îl înconjoară, el miroase tot, de la rahat la parfumat.

• Miroase o boabă de strugure, i se activează GPS-ul oflativ și… target acquired  – E românesc, boss!
• Pune mâna pe niște pantofi sport, degetele cu scanner laser îi dau imediat răspunsul – Îhâm, e piele, sunt originali, au și 8 cusături la șapcă!
• Gustă o roșie – Hm, e românească, din aia adevărată, de la țărani, uite-l pe nea Gheorghe gravat în luciul cojii!
• Vede o tipă cu un bust mai generos, scanează distanța dintre, raza + diametrul fiecărui sân, ba chiar ar putea aproxima și greutatea. Clipește scurt, înghite în sec și zice – Da, garantat, are silicoane!
• Acasă, la cina în familie. Prin geamul întredeschis pătrunde un sunet de motocicletă supraturată. Ridică o mână, ciulește urechea și zice, sigur pe el – E CBR 600, coa’!
• Observă o donșoară îmbrăcată bine, puțin extravagant. Ridică o sprânceană și spune, dând din cap – E damă de companie!
• Îl observă pe vecinul cel nou conducând o mașină scumpă. Calculează puțin, realizează că e cu 10 ani mai bătrân și pufnește, sigur pe el – Clar e pe banii părinților, băiețelul lu’ mami și tati!
• Vede o tipă super draguță care e cuplată cu un tip modest, mai puțin simpatic decât ea – E clar, gagica e pe interes!

Și lista ar putea continua, fără număr, desigur, așa că te rog să-mi lași în comentarii alte exemple de „Simț românesc” pe care le-ai întâlnit în viața de zi cu zi, să ne hăhăim împreună.