După mini vacanța de Paște, petrecută la Curtea de Argeș, era cazul să mai torn un pahar de vacanță cu două degete de spumă, așa că joia trecută, pe seară, am fugit spre Miercurea Ciuc (sau Cuic, după cum zice Apple Maps). Impropriu spus fugit, pentru că drumurile patriei nu te ajută deloc în acest sens. Dar după vreo cinci ore și ceva, hopa hop, am ajuns într-o altă țară, deși nu eram afară. Am trecut cu brio peste toate ungurismele locale și ne-am băgat imediat la somn, că doar am ajuns la hotel. Hah, ce glume proaste știu să fac, normal că am aruncat bagajele în cameră și am plecat în căutarea singurului nonstop din oraș, care era la gară, bineînțeles. Tare reclamă în bodegă și nu, nu era în maghiară (pic).