Prietenii și amicii știu că vorbesc mult și sunt sufletul petrecerilor, am o logoree infailibilă care mă face să fiu cool, fără să am nevoie de prea mult ajutor (la pahar sau la sticlă), ba chiar uneori devin subiect de glumă din cauza (datorită?) faptului că nu beau niciodată mult. Am un amic (nu îi spun numele, dar se prinde el :)) ) care are și un apelativ “special” pentru mine, că mereu rămân în urmă la pahare.
De câteva luni, de când ne-am mutat birourile altexciene de la Crowne Plaza la Global, în Pipera, am ajuns să aud multe discuții în microbuzul care ne preia de la gura de metrou Pipera. Iar atunci când nu sunt bombardat fonic de conversații mai mult sau mai puțin interesante, dau de o veche amică Twitteristă pe care nu o mai recunosc, dar fu ok, nici ea nu m-a recunoscut, o fi fost de la noul meu look cu ochelari de soare.
Acum câteva zile scriam despre kumfu la Miercurea Ciuc, despre cum e la fabrica Heineken de acolo și cum se face berea Ciuc Radler. Eh, după câteva sute bune de kilometri (București – Miercurea Ciuc – Sibiu), Bunuț Ionescu avea să zboare pentru prima oară. La propriu, că la figurat am mai zburat, nu o dată mi-am auzit vorbele “îți dau una de zbori”, de, am fost copil neastâmpărat (mi se suflă în cască faptul că nu prea m-am schimbat).
E 13 şi e vineri seara,
De lângă îţi lipseşte domnişoara,
Bei nişte bere fără alcool,
Degeaba-i rece, parcă ceva e gol.
E vară și berea intră de plăcere
Și se tot cere bere de bere
Doi litri pe zi, e regulă, băi, vere
Și n-a zis nimeni dacă de apă sau de bere.
Se știe prea bine că așa cum sunt femeile în jurul unei cești de cafea, așa suntem noi, aștia cu sexul tare, în jurul unei beri, de fiecare, normal. Am avut plăcerea să văd Finala UEFA CL alături de neeește bărbați bine reformați, însă pe lângă vizionarea meciului:
Tabara de reformare Heineken 2011