31 Flares 31 Flares ×

Hunger Games. Nu, în niciun caz nu e vorba despre ce se întâmplă pe plan politic, ci vreau să vă povestesc puţin despre trilogia pe care tocmai am terminat-o de citit în patru zile mai libere. Vă gândiţi, cum de altfel m-am gândit şi eu, că e vorba despre un alt remake al basmelor consacrate, nicidecum la o lume dusă la extreme, care descrie un potenţial viitor fantastic, evident.

Autoarea este Suzanne Collins, o scriitoare din America, în vârstă de 50 de ani, care a ştiut exact ce şi cum să scrie, astfel încât să atragă o bună parte a cititorilor adolescenţi, şi nu numai. Trilogia conţine titluri precum The Hunger Games (Jocurile Foamei), Catching Fire (Sfidarea) şi Mockingjay (Revolta).

Toată acţiunea se petrece în locul numit odată America de Nord, acum zis Panem, care este împărțit în 12 Districte şi o capitală, Capitoliu. Se remarcă doar două categorii sociale, delimitate cu stricteţe: săracii, care locuiau în Districte şi bogaţii, care aveau o viaţă extravagantă în Capitoliu. Fiecare district se ocupa de câte un sector de activitate, punând la dispoziţia bogaţilor toate rezultatele muncii oamenilor simpli, care nu se bucurau decât de lumina zilei. De exemplu, Districtul 12 se ocupa de extracţia cărbunelui, Districtul 3 de produse electronice, din care se remarcă şi ultimul răgnet de “ipod”, mic de pus pe o paietă, dar cu o memorie mare de stocare.
Bun, să trecem la acţiune, dar aşa pe scurt, cât să vă trezesc curiozitatea şi să vă provoc la lectură. În urma unei revolte violente ale poporului petrecute acum 75 de ani, în care cetăţenii şi-au cerut drepturile, libertatea etc., învingătoare au ieşit forţele de ordine şi cele executive, iar toţi revoluţionarii au fost pedepsiţi prin Jocurile Foamei. Acestea se petreceau anual şi aveau ca participanţi copiii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani, din toate districtele, iar dintre toţi aceştia erau aleşi doi, un băiat şi o fată, care urmau să lupte pe viaţă şi pe moarte, într-o arenă concepută de “creatorii-de-joc”.

Cei 24 de concurenţi sunt aruncaţi pe cont propriu, într-o luptă din care numai unul singur avea dreptul să iasă din arenă şi să beneficieze de nişte conditii noi de viaţă, bani şi bunuri nelimitate. În prealabil, tributurile, aşa cum erau numiţi participanţii, erau îndrumate, antrenate, aranjate şi sfătuite de un mentor, un fost câştigător al jocurilor din anii anteriori. După cum v-aţi putea imagina, pedeapsa constă în faptul că tributurile, odată intrate în joc, trebuiau să-şi procure singure de mâncare, să găsească modalitaţi de a supravieţui frigului, capcanelor întinse de creatori şi o metodă de a-i elimina pe ceilalţi.

Hai să trecem şi la personaje. Katniss Everdeen este personajul în jurul căruia gravitează toată acţiunea, deoarece volumele sunt narate din perspectiva ei. Îşi descrie condiţia, familia, cunosţintele, talentele şi, pe masură ce acţiunea evoluează, ea ni se întipăreşte în minte drept o enigmă, deoarece niciodată, dar niciodată, nu a acţionat/spus/gândit cum şi ce am vrut eu, fapt care m-a determinat să citesc cât mai repede cu putinţă şi să văd până unde se ajunge cu firul narativ. Un alt personaj este Peeta Mellark, cu totul imprevizibil, despre care nu pot povesti fără a dezvălui ceea ce urmează să se petreacă.
Primul film din seria celor patru care se bazează pe această serie, a apărut în martie, iar de anul acesta în fiecare decembrie va apărea câte unul. Citind cărţile ulterior mi-am dat seama (din nou) că filmul nu se poate compara cu narațiunea, care este atât de complexă. Punerea în scenă este remarcabilă, iar filmul pare unul făcut de Tim Burton, însă tot ceea ce se petrece nu poate fi înglobat decât în universul cărţii.

Citiţi! Citiţi! Citiţi! D.

Guest post scris de către Diana Dincă


Dă un like și-un share, mon cher!

5 Responses to “Jocurile foamei – review de carte”

  1. pare interesanta:)

    0

    0
  2. Am citit si eu cartile, sunt superbe si recomand tuturor sa le citeasca. Am auzit ca din ultima carte vor face 2 parti ale filmului. Abia astept urmatorul film :)

    0

    0
  3. Andreea says:

    Personajul principal se numeste Katniss Everdeen, nu Evergreen. Mi se pare un detaliu destul de important…

    0

    0
  4. carmen says:

    Jocurile Foamei
    de Suzanne Collins

    “Imaginamdu-mi casa mea,simt durerea singuratatii.Ziua asta e nesfarsita.Oare azi-dimineata am mancat mure impreuna cu Gale?Pare sa fi fost cu o viata in urma.Ca un vis lung,transformat in cosmar.Poate , daca adorm , o sa ma trezesc din nou in Districtul 12, acolo unde mi- e locul.”
    “Incerc sa-mi imaginez,pentru o clipa ,ce-ar putea fi in capul acestei femei.Ce ganduri i-l umplu cand e treaza ?Ce vise i-l cutreiera noaptea?N-am nici cea mai vaga idee.”
    “Am nevoie de cinci secunde ca sa-mi dau seama ca n-o sa pot dormi .Si am o nevoie disperata de somn pentr ca, in arena ,orice secunda in care voi ceda in fata oboselii va fi o o invitatie la moarte”
    “Singurul lucru care imi distrage atentia e privelistea pe care o zaresc prin ferestre in timp ce plutim pe deasupra orasului si apoi a salbaticiei din afara lui.Asa e imagine ape care o vad pasarile.Cu deosebire ca ele sunt libere si in siguranta .Exact asa cum nu sunt eu.”
    “Toate celelalte simturi imi dispar , iar dorinta de a supravietui preia controlul .N-am cand sa judec daca o miscare e sau nu corecta .Cand aud un suierat , actionez sau mor.”
    “Simpla intindere a membrelor imi cere un efort imens.Ma doare in atat de multe locuri , incat nu merita sa fac un inventar.”
    “Ranile mele pe cale de a se vindeca, mintea inca putin cam tulbure din cauza veninului,caldura trupului lui Rue, aflat alaturi , capul ei rezemat pe umarul meu mi-au dat senzatia ca ma aflu in siguranta.Si pentru prima oara realizez cat de singura m-am simtit in arena. Cat de reconfortanta poate fi prezenta unei fiinte umane.”
    “Ramanem asa o vreme ,inclestati intr-o imbratisare , simtindu-ne unul pe celalalt , simtind lumina soarelui, fosnetul frunzelor cazute la picioarele noastre.Pe urma fara nici un cuvant , ne despartim si o pornim catre lac.”
    “Singurul semn al scurgerii timpului e cerul , miscarea subtila a lunii .Si Peeta incepe sa mi-o arate insistand s-o urmaresc si,uneori, simt cate o palpaire de speranta inainte de a ma scufunda iarasi in chinul noptii.”
    “Vreau sa-I spun ca e nedrept.Ca eram doi straini . Ca am facut ce-a trebuit ca sa ramanem in viata si ca sa supravietuim amandoi in arena.Ca nu pot sa-I explic ce ma leaga de Gale , pentru ca n-o stiu nici eu insami.Ca n-are rost sa ma iubeasca , fiindca oricum n-o sa ma marit nicioadata sa ca o sa sfarseasac prin a ma uri mai tarziu , in loc s-o faca mai curand.”
    “As vrea sa-I spun si cat de mult ii simt déjà lipsa .Dar n-ar fi cinstit din partea mea .Asa ca stam pur si simplu alaturi , in tacere , privind cum se contureaza in jur mica noastra gara.Vad camerele de luat vederi inghesuite pe peron .”
    “Cu coada ochiului , il zaresc pe Peeta intinzandu-mi mana.Il privesc nesigura.
    -Inca o data?Pentru public?
    N-a spus-o cu manie . In glasul lui pustiit nu e nimic, ceea ce mi se pare mai grav.Baiatul cu painea imi scapa déjà printre degete.Ii iau mana si i-o strang cu putere , pregatindu-ma pentru filmare si temandu-ma de clipa in care va trebui sa-I dau definitiv drumul.”

    0

    0

Trackbacks/Pingbacks

  1. Patru filme pentru doua zile de weekend | bunescu.ro - Logoreea mă iubeşte. Eu o înşel uneori. - [...] comică dramă sau cea mai dramă comedie cu De Niro, Bradley Cooper și gagica de 22 de ani din…
  2. De prin cinema [2] – Hunger Games: Mockingjay Part 2 - bunescu.ro, un blog de Ionut Bunescu - […] urmă cu 3 ani povesteam pe scurt prima carte din trilogia Hunger Games, cărţile le-am citit atunci pe nerăsuflate,…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *