Acum 20 de ani, hă, hăăă, dragii moșului, era un copil mic de statură, șaten, dar tare-n gură (cam la fel ca acum). Și acest copil “gură-mare” din fața blocului a păpat tot din farfurie și apoi i-a spus mamei lui: “Mami, eu mă duc afară!” și dus a fost… vreo cinci minute până când s-a întors cuminte cu mâinile la spate și i-a cerut 5 lei ca să-și ia un balon, pentru că toți copiii se jucau afară cu baloane mari.
Ce, doar ăia de la Master Chef să aibă halat alb? Pot și eu! Am chiar și o chestie de pus pe cap, astfel pletele mele, două firicele, vor râmâne pe cap, nu pe ciocolat!
Cine nu a visat sau măcar nu și-a dorit vreodată să plece într-o vacanță pe un vas de croazieră, unul din ăla cu multe etaje, cu baruri, discoteci, piscine, cazinouri, piz femei mișto, mâncare exotică și cocktail-uri reci în mână când soarele te bate pe frunte? Dar viața bate filmul, nu?
M-am regăsit în prezentarea lui Manafu – Digital Marketing Report 2012, mai exact în Top 25 conturi de Twitter în funcție de reach, asta înainte de a-mi schimba username-ul din ionutbunescu în bunescu. Mulțumesc părinților, fanilor și nu în ultimul rând followerșilor.
Începând de azi intră în vigoare legea nr. 104/2012 în ceea ce privește posibilitatea scrierii unui epitaf pe piatra funerară a mormintelor. Legea a fost propusă de viitorul președinte Dan Diaconescu, el declarându-se terifiat de impactul unor texte abracadabriste întâlnite în unele cimitire.
Nu sunt fumător, cel puțin nu vreau să fiu, dar cei cu care stau în casă fumează după fiecare masă, cei de la muncă se duc la locul special amenajat, fumatul ăsta te exclude cumva, eu cred că a fost prima rețea socială inventată, nu-ți trebuia cont, ci doar o țigară aprinsă, împrumutată, cumpărată, nu mai contează, tutun aprins trebuia să ai.
Desire, fire, higher, bomfaier, nu am decât un textier și ăla e un fraier, da, cam asta e muzica dance, dar mă tot roade un gând, mai ales că acum vine vara, CUM ar arăta un videoclip al unei piese dance dacă s-ar interzice:
Ce viitor vom avea, oare, când toți profii au frica
Unui elev tare în gură pregătit ca să le-o dea…
Să învățăm o țară, două, rând pe rând, din Africa
Din cauza unor scandaluri precum Kony sau Boldea?
Prima oară când am dat de chinezi, de mulți chinezi în capitală eram prin Europa/Dragonul Roșu. Au reușit să rămână întipăriți în mintea mea cu expresii precum “pardon”, “căruțu”, deci cu un gust puțin amar. Dar de când a dat corporatismul peste mine am ajuns să mănânc mai mult la birou decât acasă și am întâlnit și niște chinezi care fac lucruri gustoase, primul experiment testat pe propriile papile fiind orezul Yuan Yang.
