Dacă vrei casă, mai laşi de la tine

Ora 06:45, metroul, care duce cu forţa oamenii la muncă, aude, fără să vrea, bancuri spuse între colegi de muncă, rezumatul meciului de aseară, simpatii politice şi, uneori, poveşti de viaţă. Mai era o singură staţie până la capătul de linie când un agent de pază s-a apucat să-şi rezume traiul din ultima perioadă. Probabil dăduse de un prieten, o cunoştinţă cu care nu mai vorbise de mult şi de care nu era prea apropriat, astfel încât agentul a trebuit să dea şi “din casă”.

(zgomot de fond, metroul accelerează, conversaţia începuse de ceva timp)

Agent: – Bă, nu mai e mult până în weekend, vineri seara scap de la muncă şi mă duc la masaj (bineînţeles că nu de relaxare) şi sâmbătă dimineaţa o tai la mare.

Prieten: – Ai bani de mare, ă? La masaj??? Păi şi nevastă-ta?

Agent: – Păi bani mai primesc de la nevastă-mea, e de doi ani în Italia, ia 1700 de euro pe lună. Eu iau 10 milioane, deci cine tre să dea cui bani? Ce să fac eu cu 10 milioane?

Prieten: – Şi ai încredere în ea? E, totuşi, de doi ani plecată…

Agent: – Păi mai vine, mă, mai rar, dar vine.

Prieten: – Şi crezi că nu face ea nimic pe acolo?

Agent: – O mai da şi ea păianjenii la o parte din când în când, aia e… dar ce să faci, bă, dacă vrei să faci casă, aia e… mai laşi de la tine, că asta-i viaţa.

Acest articol are 6 comentarii

  1. No name

    Trist … foarte trist! … asta e realitatea …

  2. Cristian

    Încă nu înțeleg de ce unii aleg să își trimită nevestele la muncă în afara țării, iar ei să rămână în țară… să meargă la masaj, la mare. 🙂
    Românica, I lăv iu!

Lasă un răspuns