Ieri seară am mers din nou cu metroul, după o pauză de 15 luni. Aveam o programare la medic, în Pipera, la 18:30, iar să fi urcat la volan la 17:30 ar fi fost o mare idioțenie din partea mea, căci stau în Apărătorii Patriei… n-aș fi avut vreo șansă de a ajunge în 45 de minute, pe ploaie, nici dacă aveam rezervat loc de parcare în fața clinicii (not). Așa că după o plimbare cu metroul m-am ales cu trei mini povești, iar la una dintre ele am nevoie de părerea voastră, sunt tare curios cum ați fi procedat voi în locul meu.

1. Am fost surprins să nu mai văd niciun spațiu comercial la metrou, mai ales la Pipera, wow, cât spațiul liber, probabil miile de corporatiști din zonă nu mai sunt sardine la porțile de acces/ieșire (am fost și eu unul dintre ei până în 2019).

2. La întoarcerea spre casă, am scris asta pe Faceboook: După 15 luni, azi am mers din nou cu metroul. Mască se poartă corespunzător, distanța se respectă din părți, în special pe scaune unde se lipesc toți unul de altul, motiv pentru care am preferat să mă ridic. Ah, știți cumva dacă FORMAȚIA CONSTRUCȚII SPECIALE 2.2 vine la Untold?

3. La ieșirea de la stația Apărătorii Patriei, fix pe ultima treaptă, erau doi băieți. Să zic 14-15 ani, mai mult nu aveau. Cu masca încă pe față, îmi căutam pachetul de țigări prin buzunare și văd pe unul cum se îndreaptă către mine. Mă gândeam că s-a nimerit la fix, mă vede cu pachetul în mână și îmi cere “ o țigare, boss”. N-am apucat să scot pachetul, că mă abordează foarte jovial, cu un mare zâmbet pe față: Auzi, ne ajuți și pe noi cu bani de o votcă, hehe, măcar suntem sinceri, hehe!  – Bam, m-a fentat, doar că nu am mers după fentă. Am zâmbit prin mască (hehe), am luat decizia într-o fracțiune de secundă, am ridicat mâna dreaptă și “i-am arătat un like”, după care mi-am continuat drumul.

Și am început să analizez decizia luată, oare am fost zgârcit, o țigară sau două oare i-aș fi dat? Însă la bani de o votcă m-am blocat… poate dacă ar fi fost “bani de o bere” m-aș fi gândit la cum eram și eu la vârsta lui, când mai beam o bere cu tata, un pahar de vin, un shot de țuică tare, când mă durea stomacul, dar cel mai probabil tipul de alcool a fost cel care mi-a făcut creierul să strige NU. Boss, ai 15 ani, ești îmbrăcat bine, dar nu ai rușine să cerșești bani la metrou… ok, poate ai văzut Filantropica și te-ai gândit că mâna minorului care nu spune o poveste nu primește bani de votcă, dar sinceritatea aia pe care o credeai cartea amuzantă și câștigătoare… nu prea a funcționat. Poate și pentru că acum câțiva ani am fost la un seminar suținut de un ONG care se ocupă de prevenirea și tratamentul abuzului și dependeței de alcool, unde m-a frapat povestea unui fost dependent de alcool care își începea ziua cu 200 de ml de votcă, imediat ce se dădea jos din pat, ajungând la cel puțin o sticlă pe zi. Citiți povestea aici, dacă doriți mai multe detalii, dar ce voiam să vă întreb e: Cum ați fi procedat în locul meu? Am fost zgârcit pentru că nu i-am dat 5-10 lei, am îmbătrânit și am uitat cum eram și eu adolescent sau am procedat corect, responsabil?

PS Scriu acest articol cu un pahar de votcă-mere lângă, dar din fericire eu unul am băut și beau cât se poate de responsabil, ceea ce vă recomand și vouă… majorilor.