Fericire cu buzunarele goale

În fiecare zi trec pe lângă niște corcoduși cu crengile cocoșate de fructe aproape coapte, pe care nu le ciugulesc copiii din cartier, ci doar păsările Berceniului, dar și ele doar așa, plictisite. Și m-au lovit amintirile din copilăria petrecută-n orașelul natal, Curtea de Argeș, pe vremea când încă nu purtam bicicletă pe nas, aveam câte un semn de bună purtare în fiecare zi și ora de venire în casă era dictată de soarele care fugea și el la culcare.

(mai mult…)

Citește mai mult Fericire cu buzunarele goale

Povestea unei pâini

Mi-aduc aminte cu drag de prima pâine fierbinte pe care am cumpărat-o, era de “la turci”, avea mici brobonele pe partea de jos, dar o mâncam până să ajung acasă, chiar dacă printre copiii de vârsta mea circula gluma-zvon că acele brobonele ar fi piele de broască. N-a durat prea mult până când burtăria “turcilor” din Curtea de Argeș a încetat să mai existe.

(mai mult…)

Citește mai mult Povestea unei pâini

Fumez de la 8 ani

Eram azi la birou și masa de prânz trecuse de ceva timp și aveam poftă de ronțăit ceva, așa că am scos sticksurile cu susan, am desfăcut punga, am luat un sticks și l-am băgat în gură (nu mai gândi porno, te rog). Pe al doilea l-am fixat între buze, și îl țineam ca pe o țigară, plesnit fiind de melancolia copilăriei, atunci când ne prosteam prin fața blocului cu fiecare pungă de sticksuri, ele erau țigările noastre. Ba chiar “trăgeam” din ele și expiram fumul pe care doar noi îl vedeam, făcând cerculețe invizibile.

(mai mult…)

Citește mai mult Fumez de la 8 ani

Olimpiada pompierilor

Am dat, mai devreme, peste clipul de mai jos și mi-am adus aminte cu nostalgie de școala generală, de Basarab I din Curtea de Argeș, campioană județeană an de an la concursul Micii Pompieri. Eram pe clasa a 7-a, deja purtător de ochelari, nu prea le aveam cu sportul, mici excepții fiind alergatul viteză și aruncarea mingii de oină, dar cum eram dăștept, entelegent și frumox încă de pe atunci, proful de la materia dragă numită Atelier m-a ales căpitan. Ha? Stai așea că nu mă prind. Păi proful, mare fumător și mirositor de Carpați fără filtru, era antrenorul echipei de mici pompieri, echipă ce urma să reprezinte școala noastră generală și municipiul Curtea de Argeș la faza județeană a concursului de stingători de foc.

(mai mult…)

Citește mai mult Olimpiada pompierilor

Jocurile copilăriei

Acum 20 de ani, hă, hăăă, dragii moșului, era un copil mic de statură, șaten, dar tare-n gură (cam la fel ca acum). Și acest copil “gură-mare” din fața blocului a păpat tot din farfurie și apoi i-a spus mamei lui: “Mami, eu mă duc afară!” și dus a fost… vreo cinci minute până când s-a întors cuminte cu mâinile la spate și i-a cerut 5 lei ca să-și ia un balon, pentru că toți copiii se jucau afară cu baloane mari.

Citește mai mult Jocurile copilăriei

Primul salariu

     A tot vuit #primulsalariu azi pe Twitter. Am vrut să dau și eu un text mic, dar tot nu încăpea în 140 de caractere, deci: Se făcea că eram prin septembrie 2002, 28, sâmbăta mai exact. Prima seară în care m-am prezentat DJ Gaiță, nu Gaiță și atât [porecla mea de pe la șase ani]. Disco Ti Amo din Curtea de Argeș mi-a fost casă pentru trei ani de zile începând de atunci. Am fost ales în urma unei selecție riguroase făcută de către patron. Eu și încă doi pretendeți, culmea, colegi de clasă; de abia începusem clasa a…

Citește mai mult Primul salariu

Bunescu mănâncă prostii

     De obicei spun prostii, dar mai sunt și excepții. Se făcea că eram eu școlărel cu uniforma și cămașă pepit, iar doamna învățătoare citea din manualul de Limba și Literatura Română … cerul este ca leșia… Ionuț cel mic, cu ochelarii cei mari pe nas zice fără să gândească prea mult: Eu am mâncat leșie! Colegii se întorc toți către mine, unii nelămuriți ce am mâncat eu, alții invidioși că ei nu gustaseră niciodată bunătatea de leșie care aproape m-a făcut să sar din bancă în momentul în care am spus mândru că eu mâncasem. Doamna m-a întrebat mirata…

Citește mai mult Bunescu mănâncă prostii

Scoala inghetata

[o mica paranteza, iar disper ca nu am diacritice]Mi-e somn. Am prestat servicii de noapte, asa a fost orarul. Doua nopti raspunzi unor oameni care chiar aveau ceva probleme: cu telu, simu, capu, somnu, apostrofu. Somn de voie pe zi. DAAAR ce hainele mele de toamna [ pe care nu le am la Bucuresti] e asa frig frate? Am facut turturi mai rau decat inghetata fetelor de la OOps de acum 2-3 veri. [ OO, ghiceste ce lipseste dintre ele OO, si inlocuieste fraza "ce hainele mele de toamna" cu acel cuvant din 4 litere].E frig. FOARTE! Sper ca marti…

Citește mai mult Scoala inghetata