Ce ascultăm weekend-ul ăsta [66]
A mai trecut o săptămână, începe din an ultima lună și-am pentru tine nițică muzică bună. Trei piese alese, ritmuri de dat din… rime. Enjoy!
A mai trecut o săptămână, începe din an ultima lună și-am pentru tine nițică muzică bună. Trei piese alese, ritmuri de dat din… rime. Enjoy!
Ai auzit de Matei Dima? Dacă nu, click aici. Băiatul e din Constanța și, deși e mic, e mare – dacă ai citit articolul din link-ul de mai sus, ai înțeles și de ce. Eh, de cam două săptămâni, Matei a creat un canal pe YouTube numit BRomania, unde postează filmulețe scurte, în genul Best Vines, doar că nu au 6 secunde, ci aproximativ 15, deci s-ar încadra în limita pentru Instagram, nu pentru Vine, dar mă rog, nu asta e important. Omul își intră bine în roluri și e chiar amuzant, mie-mi place și m-am abonat. Iar asta e mare lucru pentru mine, fiind abonat “dăcât” la două canale de YouTube (la el și la Sector7).
Patru calculatoare/laptop-uri plus vreo opt telefoane și tablete – cam ăsta e arsenalul din apartamentul în care locuiesc și cam toate stau conectate la internet – pe cablu (doar trei) și restul pe wireless. Am zis cam toate pentru că, pe vechiul router, un Dlink de 150 mbps, device-urile nu prea aveau loc unul de celălalt. Asta până acum câteva zile, când băieții de la RCS & RDS s-au mișcat destul de repede (mulțumesc, Sabina) și mi-au adus noul router și setat conexiunea Fiberlink pe 1000 Mbps.
În vară, Heineken a pornit campania The Voyage – Legendary Travelers Wanted, în urma căreia Bogdan Dăscălescu, cel dus cu pluta, a fost desemnat marele câștigător. Așa că și-a făcut bagajul și dus a fost… în aventura vieții lui. Kumfu? Păi cam așa:
Acum fix două luni, donșoara Carmen Albișteanu îmi făcea o mega poftă cu niște plăcinte, și nu cu unele normale, ci cu ele, cu Le Plăcințele Moldovenele. Diminutivul e ironic, dar despre asta discutăm mai încolo. Am aflat unde e locația cu pricina (Dacia nr. 20, pe la Romană) și a rămas că o iau pe a mea de o aripă și mergem să plăcințim.
Astăzi, la Bunescu Store SRL avem patru melodii în loc de trei, că doar fu The Black Friday. Avem di toati pentru toți, și pentru cei care și-au cumpărat sistem 5.1, dar și pentru cei care n-au niciunu’. Avem și românești și străine, mai mult sau mai puțin line, de adormit sau dat din patine, hai cu play, ce te reține?
Mișto, dar previzibil pe alocuri (poate că sunt eu prea deștept :P), costume incendiare (la propriu si figurat), acțiunea cam ca aceeși ca în prima parte, dar cu arme noi, luptători noi și aceeași mirare a mea – Katniss acum rămânea fără săgeți pentru arc, peste juma de minut avea cinci sau șase săgeți noi în tolbă. Evlouează povestea de dragoste imposibilă, se pune din nou accentul pe diferența dintre cei de la putere și plebe (parcă am fi în România), apoi aparea sfidarea (previzibilă, după cum ziceam) și schimbă jocurile.
Mare îngrămădeală la Polivalentă, ca de obicei când vine Luciano cu vagabonzii după el. Păcat că e ultimul eveniment The Mission de anul acesta, ferice de cei prezenți cu un Heineken rece în mână la multele petreceri organizate de “dămișioneni” – mai ales de cei care au plecat după ora 8 am, duminică dimineața. Mi se pare și normal ca, la răsăritul soarelui, Sala Polivalentă să fie încă full, doar Lucică a intrat pe la patru fix. Kumfu? Fix așa:
Din păcate, duminica e numai una-n săptămână, însă iWant-uri sunt mereu zece, enjoy!