Ciuc Radler Trip – Partea 3
Și-am revenit cu ultima parte a trilogiei Ciuc Radler Trip. După ce am povestit despre prima zi la Miercurea Ciuc și kumfu prin Munchen, e timpul pentru câteva concluzii, punctual:
Și-am revenit cu ultima parte a trilogiei Ciuc Radler Trip. După ce am povestit despre prima zi la Miercurea Ciuc și kumfu prin Munchen, e timpul pentru câteva concluzii, punctual:
Anul trecut, eram în mașina lui Hoinaru și auzeam o piesă intersantă, culmea, în limba română. Aveam să aflu că Sat după sat e piesa lui Robin și ai lui Backstabbers. Am gugălit după băieți și am dat și peste SPNZRTR, iar de atunci până acum, pe lângă faptul că mi-au rămas în minte ca trupa faină de pe la noi (mai rar, știu), au câștigat și două premii la ONAIR Music Awards – Best alternative rock și Artistul anului 2012. Da, știu că nu au fani precum artiștii de pe radiourile comerciale, dar pentru cei care îi apreciază am două invitații duble pentru joi, 30 mai, la Marele Zgomot pe care îl vor face Robin and the Backstabbers alături de invitați faini (Gojira, Aylin, Planet și alții) la Teatrul de Vară din Herăstrău. Tot ce e de făcut e să-mi lași un comment în care să-mi spui absolut ce vrei tu, dar numai din consoane, așa precum SPNZRTR. Voi alege cei doi câștigători ai celor două invitații duble marți, 28 mai, seara. De data aceasta nu voi folosi random.org, ci le voi da celor mai creative comentarii. Spor!
Eram azi la birou și masa de prânz trecuse de ceva timp și aveam poftă de ronțăit ceva, așa că am scos sticksurile cu susan, am desfăcut punga, am luat un sticks și l-am băgat în gură (nu mai gândi porno, te rog). Pe al doilea l-am fixat între buze, și îl țineam ca pe o țigară, plesnit fiind de melancolia copilăriei, atunci când ne prosteam prin fața blocului cu fiecare pungă de sticksuri, ele erau țigările noastre. Ba chiar “trăgeam” din ele și expiram fumul pe care doar noi îl vedeam, făcând cerculețe invizibile.
Acum câteva zile scriam despre kumfu la Miercurea Ciuc, despre cum e la fabrica Heineken de acolo și cum se face berea Ciuc Radler. Eh, după câteva sute bune de kilometri (București – Miercurea Ciuc – Sibiu), Bunuț Ionescu avea să zboare pentru prima oară. La propriu, că la figurat am mai zburat, nu o dată mi-am auzit vorbele “îți dau una de zbori”, de, am fost copil neastâmpărat (mi se suflă în cască faptul că nu prea m-am schimbat).
Bă, vine vara, bă! Dacă ne luăm după furtunile din ultima vreme, a cam venit de ceva timp. Iar cum mie-mi place să mi se zguduie geamurile de la bas, nu de la tunete, am făcut celebra selecție de trei melodii sâmbăticale. Știu că nu există ultimul cuvânt din propoziția anterioară, dar prea puțin îmi pasă. Dacă are cineva ceva de zis, să pună mai întâi berea la rece și apoi discutăm. Enjoy:
Dacă în februarie mă întrebam cine mai scrie scrisori de dragoste, acum a venit rândul meu să citesc una. Una, adică o scrisorică. Nu, nu de dragoste, deși Sabina (făuritoarea de media sociale de la RCS-RDS) mă iubește mult, știu sigur. Și pe lângă scrisorică, miss Cornovac vrea să mă trimită și la școală, că altcumva nu înțeleg de ce mi-a trimis un rucsac. Adică eu nu prea-s dus la școală sau ce? Glumesc, bineînțeles, scopul rucsacului era pentru o excursie în Africa, fie ea doar una privită la TV.
Zicea Mărioara de la Piatra Neamț că O cincime din populatia Romaniei sta mai mult de 15min in dus, in conditiile in care durata medie ar trebui sa fie de 4m:42s și m-am gândit la cât stau eu, și ce fac mai exact în acele minute. Nu intru în polemici de genul câți se spală și câți nu, câți români au o periuță de dinți și câți nu, voi analiza strict necesitatea românului de a sta mai multe minute în duș.
Tocmai am venit de la avanpremiera mult așteptatului, furiosului și iutelui film cu Vin Diesel și restul. Asta am auzit-o spusă de o pipiță, care probabil nu l-a recunoscut pe Dwayne Johnson ori Ludacris. Băi, frățioare, scriu cu entuziasm cât ecranul de la Romtelecom IMAX de mare! Deși Iron Man 3 este un super film, parcă-mi vine să spun că Fast and Furios 6 l-a cam depășit în curbă. Atunci când Dwayne Johnson nu ocupă juma de ecran, iar Vin Diesel pe cealaltă, se întâmplă niște curse care fac pișu pe cele din Tokyo Drift, apar tehnologii militare futuriste care te duc cu gândul la faptul că poate ele există deja, plus glume la care ți-e imposibil să nu aplauzi. Ah, apropo de asta, cred că este singurul film la care s-a aplaudat de vreo 3-4 ori, plus ropotul de aplauze de la sfârșit. Vai, vai cum se termină filmul, exaltant este puțin spus!
După mini vacanța de Paște, petrecută la Curtea de Argeș, era cazul să mai torn un pahar de vacanță cu două degete de spumă, așa că joia trecută, pe seară, am fugit spre Miercurea Ciuc (sau Cuic, după cum zice Apple Maps). Impropriu spus fugit, pentru că drumurile patriei nu te ajută deloc în acest sens. Dar după vreo cinci ore și ceva, hopa hop, am ajuns într-o altă țară, deși nu eram afară. Am trecut cu brio peste toate ungurismele locale și ne-am băgat imediat la somn, că doar am ajuns la hotel. Hah, ce glume proaste știu să fac, normal că am aruncat bagajele în cameră și am plecat în căutarea singurului nonstop din oraș, care era la gară, bineînțeles. Tare reclamă în bodegă și nu, nu era în maghiară (pic).