10 august, seara în care au uitat gazele pornite

Mă uit în urmă, la ce a fost aseară și îmi vine să explodez, fix ca grenadele folosite de jandarmi. Prieteni blocați pe drumurile patriei, în trenuri, pe câmp, alții cu ochii mari cât freza Veoricăi și roșii precum sângele care le curgea unora din mâini sau picioare, depinde unde au încasat așchiile sărite din grenadele cu gaz care explodau deasupra mulțimii.

Citește mai mult10 august, seara în care au uitat gazele pornite

Salut, sunt Ionuț și sunt infractor

După cinci zile de muncă am plecat la 21 fix de la birou către El Primer Comandante unde erau repetiții pentru #acousticbloggers. Am trecut juma de oră pe acolo, după care de la Universitate am mers pe jos înspre Unirii ca să iau metroul către casă. Eram cu Bogdan și vorbeam despre concertul Bon Jovi și cum nu avem și noi belete. Și exact pe colț la Unirii, lângă BRD ne întămpină doi tipi creoli, mai bronzați decât mine după o săptămână de Grecia, iar povestea începe:

 

Tip1: – Bună seara, (mă ia de braț) de la Jandarmerie, actele la control.

Eu: – Poftim? (în timp ce rotesc brațul pentru a scăpa de mâna ce mă strângea și uitându-mă la un tip de vreo 30 de ani în jeansi și tricou polo alb cum vrea să facă ce?)

Tip1 și Tip2: – Jandermeria capitalei, actele al control. (Tip1 scoate o legitimație laminată cum aveam și eu legitimație în liceu)

Eu: – Mă numesc Ionuț Bunescu, arăți-mi încă o dată legitimațiile, vă rog.

Citește mai multSalut, sunt Ionuț și sunt infractor