Am aproape 37 de ani, dar până acum doi-trei nu am avut niciodată un set LEGO al meu. Copilărind în Curtea de Argeș, nici nu prea aveam pe unde să văd, noi ne jucam cel mult cu niște blocuri mari de plastic, colorate, care se puteau îmbina și forma doar ce îți dicta imaginația, un zid, un garaj, un teren de fotbal… dacă aveai piese verzi. Ah, iar seturile astea de cuburi le aveau doar cei mai înstăriți, desigur. Așa că acum, adult fiind, după ce am trecut peste episodul “sneakerși fără număr” (mă amăgesc singur, știu), cred că vine momentul în care voi cumpăra foarte des niște LEGO, un set, ceva mic, ceva mai mare, dacă fetiței noastre îi va plăcea (și ei) New York-ul, cum aș putea să nu-i cumpăr niște LEGO Architecture cu NYC, cu Statuia Libertății sau Empire State Building? 😀