content top

Sex microfonic

Fetelor, voi știați că până și cântatul la microfon trebuie să fie ca un sunet fin? Că fără muzică nu se poate? Că instrumentul e ca un șarpe cobra care se ridică doar când aude un fluierat suav? Dacă NU, aflați din articolul de pe unica.ro unde fetele au creat un top 5 melodii pentru sex oral mai intens. Da, pentru noi, bărbații.

Citez:

Noi îți propunem să-l surprinzi pe iubitul tău cu o partidă de sex oral având ca fundal sonor una din cele cinci melodii de mai jos:

  1. „Downtown” – Peaches
  2. „Where life begins” – Madonna
  3. „Lollipop” – Lil Wayne
  4. „Let me think about it” – Ida Corr vs. Fedde le Grand
  5. „Speechless” – Beyonce

Așa că m-am gândit să fac un top cu 5 melodii românești în acest sens. M-a ajutat și prietenul-sursă: Andrei Cismaru.

Locul 5: Maria Tănase – Trenule, mașina mică – pentru că unii au voie de consolare pentru numărul de cm.

Locul 4 e adjudecat de Boombastic –  Ești ca o viperă – deoarece mai sunt și posesori de exemplare mari și nebunatice, ahem, ahem.

Locul 3 e unul cu accent tropical din tinerețile lui Trăistariu: Valahia – Banana – decojire plăcută, fetelor.

Locul 2 e pentru cei mai romantici, mai soft, mai moi, cu doar un [găsește tu o altă rimă mai potrivită] – Cristiana Răduță – Amor amor

Locul 1 fără coroniță/căciuliță vine direct din popor Șaga diga danga, mi se rupe ștanga – că suntem o nație de miserupiști, nu e o noutate.

 

Mai mult >>

Râsul e o artă

După ce bagi program 10-18, deși e sâmbătă, parcă pică așa, ca gheața peste Jack, un stand-up. Mai ales că vii însoțit de o tipă draguță cu care ai făcut pe drum glume cu ochelariști. Da, și ea poartă, dar nu permanent.

Am ajuns mai devreme, așa cum ne-a rugat Chinezu în invitație, căruia îi mulțumesc pe această cale. La 19.00 am ajuns, deși show-ul celor de la Aristocrații a început puțin după 20.00. De mult mă gândeam că tare mi-ar plăcea să fac, măcar o dată, stand-up comedy, improvizație. Au fost patru băieți, și ma gândesc, oare fete care fac stand-up există? Una, două, trei? Cum doar la sporturile gay se spune și masculin după numele activității, cred că ar fi ok dacă aș merge la un stand-up feminin, combinat cu striptease, dacă se poate.

Și au început cei patru baieți să presteze la microfon, primul a fost ca un preludiu aproape reușit, glume cu poze, un proiector, un mouse… deh, student. Mereu mi-a plăcut să comentez (aiurea sau nu) la glume care se lasă continuate, eh, astă micu’ nu a fost în stare să și răspundă publicului atunci când a fost cazul, dar las’, că mi-a raspuns ultimul comediant, care s-a legat de mine și domnișoara care mă însoțea. La ochelari se referea. Și la sex. Și eu am vrut să îi răspund, că la creativitatea de moment nu duc lipsă, dar la sex era posibil să fii dus daca i-aș fi răspuns celui de pe scenă, dar m-a liniștit din dreapta un cot finuț la coaste, așa că am râs cu dinții încleștați și spectacolul a continuat.

Cei patru au fluctuat cu glumele. De ce zic asta? Pentru că acum râdeai de aplaudai cu berea-n mână, acum ciuleai urechile să asculți povestea și să prinzi gluma. Vi-i recomand pe cei de la Aristocrații, îi găsiți la Prometheus și prin țară. Aflați de la ei că toată lumea are Facebook, mai puțin tipele urâte, povestea lanțului care conduce un BMW din ’92 și multe altele.

Mai mult >>

Copiii sunt bine, da. Da?

La invitația celor de la revista Tabu, m-am prezentat frumos la Cinema Studio să vedem în premieră “The Kids Are All Right“, producție cu patru nominalizări la Oscar și două premii la Globurile de Aur 2011. Filmul începe domol, ajungând să prezinte cât mai mult din viața unei familii neconvenționale. Două mame, fiecare cu propriul copil născut prin inseminare artificială, culmea sau nu, același tată biologic. Cele două, Nic (Annette Bening), ginecolog de succes şi Jules (Julianne Moore), arhitect peisagist, formează un cuplu de lesbiene de aproximativ 20 de ani şi sunt mamele a doi adolescenţi: Joni şi Laser. Adolescenta Joni, proaspăt accepată la un colegiu prestigios, încearcă și reușește să ia legătura cu tatăl biologic alături de care începe să petreacă din ce în ce mai mult timp.


Deși filmul poate părea plictisitor la început, din momentul apariției lui Paul (Mark Rufallo) viața familiei este dată peste cap, copiii vor să îl cunoască mai bine pe al lor “tată” lucru ce le deranjează pe cele două mame. Paul încearcă să intre în grațiile celor două lesbiene, cu Jules reușindu-i foarte bine chiar, convingând-o să îi reamenajeze grădina. Curând, Nic rămâne singura care nu îl agreează, astfel încât decide să lase orgoliul deoparte și să ia parte la o masă organizată la el acasă. Familia e completă, Nic ajunge să îl îndrăgească pe noul “membru”, deși inițial nu era mulțumită de viața lui dezorganizată. Totul pare perfect până când cade bâta în baltă și visul frumos se destramă.


The Kids Are All Right e o comedie spumoasă, având multe răsturnări de situație și pe magnifica Julianne Moore, o actrița completă ce reușește să surpindă oamenii din fața marelui ecran și când se iubește cu o femeie.
Mai mult >>

Bloggerii votează, Bloggerii jurizează

Deși m-am speriat de componența juriului ChinezuPiticuManafu, Bobby Voicu și Cabral, chiar dacă am votat pe Facebook [unde îți recomand și ție să îți exprimi opinia] a venit ultima zi pentru Votarea Speciala a Bloggerilor [VSB la noi la colțul blocului]. Așa că după dezbateri seculare care au durat ceva minute, clasamentul meu este după cum urmează:

Design

3. Honda CR-Z

2. BMW Seria 5

1. Audi A7


Calitate/Preț

3. Audi A1

2. Volkswagen Jetta

1. Dacia Duster

Mai mult >>

Totul pe invers

După cum spuneam și aici mai dau cu tasta pe la manly.ro, iar azi a apărut și primul meu articol “Totul pe invers”:

        Eşti un bărbat bine, toată lumea ştie asta. Îţi confirmă şi oglinda şi portofelul, nu doar mama ta. Bineînţeles că eşti hetero, dar tot te-ai gândit, măcar o dată, că ai vrea ca totul să fie pe invers. Am spus totul? Eh, totul în afară de orientarea ta menţionată anterior.Ai vrea ca dimineaţa să te trezeşti cu micul-dejun la pat… adus de ea, care încă e mahmură după sticla de vodka baută aseara cu fetele. Tu o pupi drept mulţumire şi îi spui “te iubesc”. Ea îţi răspunde căscând “Mhm, bine”.Gata fetelor, puteţi să vă duceţi la baie să vă pudraţi, începe adevarata întorsătură! Cum ar fi ca la clubul acela de fiţe să fie taxa de intrare 50 de lei pentru fete, iar masculii să aibă intrarea gratuită plus un Long Island moca? Fetele să fie grupate câte şase la o masă în ordinea mărimilor de la cupa sutienului, cu cheile pe masă de la M, L, F, RR şi alte maşini ce sar de 100 de mii de euro.Tot ele să meargă una câte una la barul plin de băieţi bine şi să ofere ceva de băut unuia, sau unora, mai ştii? Ea să tragă de el să îl dea o tură cu maşina, să-i arate apoi unde stă, sa-l ceară peste ani de soţ (pe el sau pe al xx-lea întâlnit).Apoi, prin casă ele să desfunde chiuveta, să schimbe un bec ars, să ducă gunoiul, să poarte mustaţă… aaa, asta nu, decât dacă e subţire si poziţionată vertical! Şi cum femeile vor să fie pe aceeaşi treaptă cu bărbaţii, doamnelor şi domnişoarelor: Toate femeile sunt egale… între ele!

Mai mult >>

O zi la 1200 rpm

După două ture de noapte am câte ceva de zis, fiecare chestiuța cu link.

Mi-am dat seama de ce nu scriu zilnic pe blog, pentru că nu o pot face mereu cu plăcere, ci uneori aș scrie doar pentru că mi-am impus să postez în fiecare zi.

Am dat un interviu de “feșiăn” pentru blogul lui Vladinho și deja a comentat o tipă “Dragut interviul. Mi se pare “ciudat” sa citesc despre un barbat care vorbeste atat de degajat despre moda. In lumea mea o mare parte din barbati nu acorda o atentie deosebita modului in care se imbraca”.

Aflu de la vâlceanca Anca Țenea de articolul acesta de pe wired.com – How a Remote Town in Romania Has Become Cybercrime Central – Ramnicu Vilcea aka Hackerville

Am fost nominalizat de o adevărată lady, pentru care am un respect nemăsurat [Cristina Bazavan], la Mister Twitter, detalii pe blog la Ruxa.

Am cunoscut o tipă aproape la fel de enervantă ca mine. A ridcat neașteptat de mult ștacheta, să vedem ce scor va fi în campionat. Am întrebat pe Twitter/Facebook “Ce faci când întâlnești o tipă la fel de enervantă ca tine?” iar lumea a răspuns Te relaxezi/Te îmbeți/O iei de nevastă(x2).

Tabu de februarie publică în exclusivitate povestea lui Răzvan Ciobanu, după 2 ani de tăcere. Designerul vorbește despre faliment, consumul de droguri, relații amoroase și singurătate. Într-un pictorial deosebit, TABU dezbracă lumea modei și prezintă adevărul lui Răzvan Ciobanu –  “adevărul gol-goluț”, însoțit de o copertă metaforă – “toate modele sunt dezbrăcate, transformate în păpuși de plastic”. Coperta a fost deja raportată ca indecentă pe Facebook… CE OAMENI… Presimt un număr de mare succes dacă apar atâtea reacții pline de invidie sau nu.

Pe www.tabu.ro/video vor fi postate cinci interviuri video, ieri a fost prima parte, astăzi a doua.

Mai mult >>

Twitter-ul și efectele sale

Acum două seri veneam de la serviciu [nu job] și făceam break-dance pe trotuarul de lângă Parcul Păcii. De trei ierni mă tot gândeam cine ar trebui să îl curețe și i-am întrebat pe cei de la Urban SA, care au cont de Twitter [ mare lucru :) ]

NU mi-au răspuns pe Twitter, însă acum o oră pe trotuarul mai sus menționat se întâmpla cam așa ceva:

Da, nouă muncitori de la URBAN SA erau la datorie. După trei ierni de patinaj pe acest trotuar (mai mult sau mai puțin artistic) mă simt împlinit. Mulțumesc Twitter.

Mai mult >>

Trenu-n gară remixează

Prietenii sau, mai bine zis, cunoștințele mai apropiate cunosc faptul că de când muncesc în capitală, DJ-itul și lucrurile ce țin de muzică nu mai sunt ca înainte. Adică nu mai sunt rezident pe nicăieri, doar colaborez cu o firmă care se ocupă cu organizarea de evenimente. Înainte mi-era puțin rușine de ceea ce făceam, însă a început să îmi placă, să nu o fac doar pentru niște bani în plus. E vorba de “pus” muzică la altfel de evenimente față de cele cu care eram obișnuit. Mă gândeam că îmi va fi greu să fac 60 de invitați să se simtă bine, pentru că voiau mult rock la nuntă. A ieșit o petrecere superbă, se dansa pe Groove Armada [shakin’ that ass – I see you baby, melodie cerută de mireasă], apoi după furtul tinerei căsătorite, ginerică a cântat alături de un prieten live la chitară și vocal de la Nirvana la U2, Metallica si alte cele. Am ajuns să ador să îi fac pe oameni să aibă parte de o nuntă frumoasă de care să își amintească doar cu plăcere. S-a lăsat de la aruncatul pantofilor și “rupt” picioarele pe Kalashnikov, la mersul piticului ca să fie adusă mireasa până la cântat live gen Românii au talent și multe altele. Am ajuns să întâlnesc oameni care erau invitați la nuntă/botez/petrecere aniversară cărora le “mixasem” la petrecerea lor cu ceva timp în urmă. “Superiorul ierarhic”, adică patronul firmei cu care colaborez a avut grijă să am evenimente de bun gust la care muzica anilor ’80, ’90 să predomine. Uneori ieșeau niște evenimente așa finuțe că mă gândeam la faptul că am 24 de ani, iar tata era pe cale sa devină tătic la vârsta asta… și parcă mi-ar fi plăcut să mă însor și eu :)

Așaaa, să revin la titlul postului. Se făcea că el patron era naș, tocmai la Craiova. Ce să faci, iei câte una bucată fotograf, cameraman și DJ, îi bagi într-un Logan și hop-țop în Oltenia. Până să înceapă nunta am dat o fugă la KFC-ul din centru să bag la ghiozdan. Nu am nimic cu oamenii din diferite zone ale țării, însă oltenii par puțin speriați de bombe și ciudați, poate a fost o prima impresie greșită, nu știu. Ce știu, e că tata mi-a zis: “Bă, p-ăștia să nu-i înjuri de mamă!” Nu că mi-ar sta în obicei, dar mi s-a părut amuzant domn Bunescu :) După cum ziceam, nu mă prea interesează defectele oamenilor în funcție de zona, ci mă încântă calitățile: oltencele sunt fierbinți [iep], moldovencele sunt cele mai bune [așa e], muntencele sunt inteligente, dobrogencele sunt sepsi. Da, e adevărat tot.

Începe nunta, se termină nunta [ nu cea mai reușită ] și hai să vedem care cum plecăm către capitală. După dezbateri seculare, care au durat trei minute, șefu’ ne duce la gară, ne dă bani de tren și hai să vedem la cât pleacă primul mijloc din ăsta de transport cu care nu mai călătorisem de la 10 ani… atunci mă duceam de la Curtea de Argeș la Pitești unde mă internase mama la spitalul de copii imediat după ce mi-am pus bicicletă pe nas și am intrat în clubul select al miopilor. Eh, mama plângea până se deshidrata, eu aflasem că miopia se transmite genetic – țeapă, nimeni din familie nu are/ nu a avut – sau devii miop dacă citești fără să ai o sursă bună de lumină. Cred că asta era, că pe la 6-7 ani a reorganizat mama biblioteca și mi-au ajuns în brațe câteva cărți pe care le-am devorat la lumina veiozei – cred că ar trebui să recitesc Aventurile lui Habarnam. Uite cum îmi place mie să sar de la un subiect la altul, așa fac mereu, dar știu de ce, pentru ca sunt un maniac al detaliilor, dacă mă întrebi de unde am luat pâine… îți spun că în lift era vecina de la doi care și-a luat cățel, că era coada la Agip și că vânzătoarea de la colț e tare de treabă. Deci maniac al detaliilor, încep un subiect, deschid altele pe parcurs, dar măcar le închei pe toate [nu chiar mereu :) ]. Așa, trebuia să plec eu și cu fotograful cu trenul către capitală, ne ducem la casa de bilete și aflam că trenul aflat la peronul 1 pleacă ACUM; dăm repede banii și când primim biletele se aude un șuierat și trenul începe să se miște. Tanti de la casierie ne îndemnă să fugim, să ne urcăm repede. Damn… și aleargă Alex fotograful și eu în spatele lui, el se suie ajutat de o mână întinsă de către un controlor, eu alergam cu o mână pe o bară, ziceai că împing trenul. Într-un final m-am suit și eu și nu-mi venea să cred ce gest inconștient am făcut… adrenalină ca atunci n-am avut niciodată. Am redescoperit cum arată o toaletă a la CFR, asta după ce am mers 12 vagoane până la locurile noastre, ne-am oprit la un compartiment gol și ne-am pus pe dormit, era 5 dimeneața. End of song.

Mai mult >>

Primul meu set-mix

Detalii aici sau aici :)

Mai mult >>

Twitter-ul pentru utilizatorul mediu

Nu mi-a plăcut niciodată să explic cuiva ce înseamnă Twitter-ul. Am încercat-o pe aia cu “Un fel de mess pentru oamenii mai inteligenți”, pe aia cu “Un fel de Facebook doar cu statusuri si alte chestii mici in plus”… eh, degeaba. Cine nu știe ce înseamnă, să nu mai ceară explicații, ci să își facă repejor un cont și să se prindă care cum e treaba. Acum să revin la titlu. Sunt lucruri ce îmi displac maxim la unii dintre cei pe care îi urmăresc, follow sau liste, pentru că da, e normal ca cei care urmăresc puțini [mai ales cei cu numar sub 10] să aibă liste, private sau nu. Ce mă dezgustă e pupatul în MS-DOS, dar cel maaaaxim. Înțeleg că unora le-a adus un job, un eveniment, o măslină, o invitație, dar sunt alte lucruri mai importante, care te definesc, ca om, ce se vrea peste medie, chiar undeva sus-sus. La fel, înjuratul, înțepatul, datul la coaste când cineva nu te mai urmărește mi se pare infantil; de asemenea când dai follow, aștepți ceva timp follow-back și văzând că nu vine, dai unfollow.

Da, și mie mi s-a cerșit câte un follow, însă de cele mai multe ori am refuzat. DE CE? Pentru că eu când am dat follow, l-am dat dintr-un motiv bine întemeiat și puține lucruri m-ar face să dau înapoi.

PS: Hai să fim oameni ;)

Mai mult >>

content top