Hai, că nu am mai scris de mult un articol despre parfumuri, așa că am revenit cu un update de tătic, căci acum s-a mai schimbat colecția. Plus că și pandemia a influențat destul de mult. Dacă la începutul lui 2020 aveam peste 30 de parfumuri, de 15, 30, 50, 75, 100 sau chiar 200 de ml, pe lângă multe samples, căci îmi place mereu să testez miresme noi, acum, după 4 ani – pandemie, apariția micuței Bunescu în familie – lucrurile s-au mai schimbat:
Hai noroc, help a brother, undeva cam pe 15 februarie, Golfuț Bunescu (așa i-a zis soția, așa i-a rămas numele) devine liber de adoptat, adică de cumpărat. Preț bun, pentru o mașină super îngrijită, care nu a mers decât aproape 33.000 de km în 6 ani și un pic, de când s-a mutat din Franța-n Berceni. Pe scurt, VW Golf 7 Comfortline, automat, DSG, 1.6 TDI, 105 CP, 2014 oct, înmatriculat în 2015, cumpărat în dec 2017 din Franța, la 155.000 km, acum are 189.000, 2 seturi de jante de aliaj, ambele 16”, cu anvelope de vară, respectiv iarnă. Schimbat mecatronic la 170.000 de km, deci ați scăpat de o grijă. Schimbat recent distribuția, plăcuțe frână, făcut detailing acum câteva luni. Preț fix 10.849 EUR sau 11.499 pentru cine vrea să negocieze. Poze + mai multe detalii, mai jos. Ah, mașina a fost păzită mereu de pisici, că era să uit. 😀
Hai noroc și la mulți ani! Cum stați cu rezoluțiile din noul an, v-ați lăsat de fumat / v-ați apucat de sală / mâncați sănătos / nu mai beți cola / etc etc etc? Nici eu, dar măcar la capitolul mâncat sănătos, am un sfat pentru voi: NU vă cumpărați air fryer, că e degeaba.
Anul acesta a fost cel mai cel, acum suntem #bun3știi, odată cu apariția minunatei Anna. Astfel că 2023 a fost cel mai intens de până acum, chiar dacă asta a însemnat mai puțină activitate pe aici, pe blog, mă înțelegeți, sunt sigur. Cât doarme cea mică, am zis să fac repede o retrospectivă a celor mai bune articole din 2023, ca la fiecare final de an. Mulțumesc pentru vizite, rămâne să ne www, sms, tw, fb etc și în 2024, xoxo! Pentru că sigur mai aveți cumpărături de făcut, seriale de văzut sau copii de crescut, trec direct la listă:
Am aproape 37 de ani, dar până acum doi-trei nu am avut niciodată un set LEGO al meu. Copilărind în Curtea de Argeș, nici nu prea aveam pe unde să văd, noi ne jucam cel mult cu niște blocuri mari de plastic, colorate, care se puteau îmbina și forma doar ce îți dicta imaginația, un zid, un garaj, un teren de fotbal… dacă aveai piese verzi. Ah, iar seturile astea de cuburi le aveau doar cei mai înstăriți, desigur. Așa că acum, adult fiind, după ce am trecut peste episodul “sneakerși fără număr” (mă amăgesc singur, știu), cred că vine momentul în care voi cumpăra foarte des niște LEGO, un set, ceva mic, ceva mai mare, dacă fetiței noastre îi va plăcea (și ei) New York-ul, cum aș putea să nu-i cumpăr niște LEGO Architecture cu NYC, cu Statuia Libertății sau Empire State Building? 😀
Luna iulie 2023 a debutat cu cel mai lung concediu pe care l-am avut vreodată, patru săptămâni. Eh, concediu doar teoretic, căci practic, începând cu 2 iulie 2023, viața mea s-a schimbat complet. Fix cum ziceam în postarea cu prima fotografie cu noi trei, Anna, Diana și cu mine, credeam că știm ce e fericirea – dar de abia acum, că suntem compleți, am simțit-o cu adevărat. Atunci, dar și acum, e greu tare să-mi găsesc cuvintele, căci nu-mi vine decât să stau nemișcat, cu mâinile la spate, și să privesc minunea noastră de fetiță, fără să clipesc și fără să vorbesc. E ca într-o reclamă Mastercard, priceless. Iar dacă tot a împlinit două săptămâni, juma de luniță, cum ar zice mămicile de pe grupurile de specialitate, am strâns 7 lucruri pe care vreau să le notez aici, pe blog, pentru mine, pentru viitorii tătici și pentru cine mai are nevoie. Vă pupă tata!
Asemenea versurilor lui Adrian Minune, îmi vine să cânt că-mi pare rău c-am îmbătrânit, atunci când mă gândesc că mai am puțin și împlinesc 37 de ani (mamă, ce de ani, deja am două majorate, dar tot de 20 și ceva mă simt, dacă ignor firele albe, durerile de spate și altele specifice vârstei). Dar nu-mi pare chiar atât de rău că am îmbătrânit, dacă e să compar situația din pantofarul meu de la 18 ani, cu cel de acum.
A trecut aproape juma’ de an de când tips-ul/bacșișul se poate plăti cu cardul în restaurante și baruri. Eu m-am lovit de multe situații, le voi detalia mai jos, dar sunt curios cum a fost și la voi. Au acceptat plata bașișului cu cardul încă de la 1 ianuarie 2023? V-ați trezit (și voi) cu bacșișul deja aplicat, fără să fiți întrebați? Mă rog, sunt mai multe situații, dar întrebarea care mă roade tare de tot, că sunt pățit frecvent (chiar ieri) – dacă la o shaormerie, de exemplu, lași bacșiș câțiva lei… pe care îi pui în borcanul/cutia de tips, dar nu te-a văzut nimeni, se pune sau nu că ai lăsat ceva? Te înjură sau nu shaormarul? 😀
Dacă trecem peste răspunsul clasic, pentru că trăim vremuri de rahat, aflăm că hârtia s-a scumpit, în general, nu doar cea igienică. Inițial am observat o reclamă la un bax de Milde, 32 role, 100 de lei (acum trei ani era 40 de lei). Ulterior, că o rolă de prosoape pentru bucătărie are prețul dublu. Apoi am realizat că la restaurantele/cantinele de lângă birou, dacă vrei mâncarea la pachet, pe lângă costul caserolelor, mai plătești și 1,5 sau 2 lei pe o pungă de hârtie. Bine că nu mai avem bancnote din hârtie, că ne opreau bancometele câte un colț din fiecare.
Hai noroc și la mulți ani, căci simt că n-am mai scris de anul trecut pe blog, ceea ce nu e foarte departe de adevăr. Cel mai recent articol e cel din 4 ianuarie, despre meniul de la bordul aeronavelor TAROM, pe care l-am observat și live, săptămâna trecută, spre Londra (detaliez mai jos). Revenind la răceala mea superbă, totul a început pe 30 decembrie, dar cel mai probabil a fost cu preluare pe piept undeva pe la Crăciun, odată cu vizitele uzuale. Și uite-mă azi, 19 ianuarie, după 3 săptămâni, cu a treia rundă de pastile, tragând spre convalenscență. Inițial nu voiam să scriu nimic, dar am zis că poate e de ajutor și pentru alții, nu de alta, dar știu mai puțini amici sănătoși, decât cei loviți și ei de răceală, gripă sau viroză.
