content top

Portobello Stradale – Cookies, music & tshirts

Party în sus, party în jos, ajungi să auzi party mai des ca pâine. E trist că uneori vine lumea la petrecere doar pentru a da cu bifa, pentru a fi văzut de lumea din cercurile în care se învârte. Ce e de făcut pentru a evita astfel de situaţii?
  • Se ia o stradă (Constantin Esarcu) unde se restrictionează traficul pentru a se putea desfăşura invitaţii aşa cum trebuie.
  • Se aduce un DJ care să îmbie la veselie cu vinyl-uri proaspăt scoase din cutie-UDG, se ştie!
  • Se instalează un bar cu bartender portorican ce meşterea Martini alb/rose (vermouth + champagne).
  • Pentru bărbaţii rămaşi singuri în stradă atunci când domniţele au intrat să admire hainele din magazin, a fost instalat şi un bar unde era servită Peroni la draught. Pentru cei motorizaţi era şi neşte Evian pe acolo, aşa, să fie.
  • Se adună oameni faini, printre care şi câţiva oameni din online, însă predominau cei cu mai multe cunoştinţe din domeniul modei (mai multe decât mine, cel puţin) şi ies discuţii faine cu prilejul deschiderii magazinului – Portobello [langa Ateneul Roman, str. Constantin Esarcu, nr 1-3]

sursa foto: Victor Bogdan Gheorghita

Nadia Popescu, Portobello:
“Ideea acestui “atelier-magazin” e simpla. Am vrut sa ma implic intr-un proiect, singura, de la inceput pana la sfarsit, de la amenajarea spatiului, proiectarea mobilierului, etichete, pungi, pana la alegerea materialelor, schitarea hainelor si grafica de pe tricouri (eu fiind de fapt graphic designer si interior designer). Nu pot spune ca am fost vreodata fascinata de moda si nici nu numesc ceea ce fac creatie de moda. Ci doar un mod de exprimare artistica, prin care vreau sa ofer ceva nou, ce mi s-a parut ca lipseste in Bucuresti: un segment cu produse foarte simple, in general tricouri, dar si cateva rochii, fuste, jachete, care pot fi usor adaptate in functie de personalitatea fiecaruia, de ocazie (de zi, seara, birou, etc) si indiferent de anotimp.
Materialele folosite sunt toate naturale: bumbac, matase, lana. Principalul articol vestimentar de la care am plecat este tricoul simplu de bumbac, pe care il poarta oricine si oricand si care mi se pare greu de gasit. Ori este ieftin si de calitate indoielnica, ori este produs de vreun brand celebru si atunci este foarte scump. Un alt element important al conceptului este faptul ca articolele sunt produse la vedere, in acelasi spatiu unde sunt si vandute, in serii mici, nu importate si vandute pe banda rulanta. Diferenta fata de o croitorie obisnuita este ca nu se fac haine pe comanda, dar pot fi adaptate in functie de dimensiunile si dorintele clientilor. Omul de baza in acest mic angrenaj este doamna “modista”, cea care produce tiparele, croieste si apoi coase produsele, cea care reuseste sa transforme ideile in realitate. In concluzie, as putea adauga ca Portobello nu este doar o afacere sau o manifestare artistica, ci si proiectul meu de suflet.”
Mai mult >>

Vara asta-am să mă-ndrăgostesc

Mai mult >>

Viața e ca fumul

La ora asta ar fi trebuit să dorm, de muuult. Dar i-am spus lui Meșter că particip la concursul său, și mă bucur că am promis pentru că m-am luat cu multe alte lucrușoare și poate că nu mai scriam. Dar cauza e una sensibilă, doi copilași având nevoie cu adevarăt de niște bănuți pentru a le fi bine. Ei sunt primii care au beneficiat de banner pe acest blog, merită! Mircea a spus așa:


Poate mulţi dintre voi ştiu deja că Echipa Bloggerilor, proaspăt câştigătoare a Cupei Agenţiilor la fotbal, a scos la licitaţie tricoul original al lui Cristi Chivu (semnat, cu ştampilă, cu toate actele în regulă). Pagina licitaţiei este AICI, toţi banii pe care îi strângem urmând să fie donaţi către doi copii care au nevoie de ajutorul nostru: Marian Teofan (#bebemarian pe Twitter) şi Selena Vlad (#helpselena pe Twitter).


Mircea pune la bătaie și două premii frumoase, tocmai pentru a încuraja scrierea unor astfel de posturi de promovare a licitației și a cauzelor celor doi micuți. Eu cred că tricoul lui Chivu va fi licitat la 2500 de lei. M-am gândit inițial la 1800, dar prefer să fiu optimist.
Mai mult >>

Un an de Molecule-F

       Am dat cu bifa pe la o petrecere fashion la invitația lu’ Christian China-Dior. Ne-am așezat frumos la prima canapea, la colțul chinezului, unde am început să analizăm apariția invitaților, pentru că… da, am venit cam la timp, un fel de Mircea Meșter am fost. Băieții s-au întins la beri, eu la cocktail non-alcoolic, adică suc de portocale simplu sau apă. Încă am corzile vocale în refacere, dar asta nu m-a putut opri să îmi reamintesc de party-ul bloggerilor J&B cu o donșoară PR-ista de la Ogilvy. Era și miss Carmen Albișteanu prin zonă, iar ea a ținut să mă urecheze pentru urarea cu cerință pe care i-am făcut-o de ziua ei pe FB. Pe lângă unghiile de un roșu perfect purtate cu stil de către Carmen, am mai admirat și ținutele participanților la petrecere și am vazut combinații care mai de care mai rebeliune a nonșalanței. Party-ul a fost cam chill pentru cum sunt eu obișnuit și parcă erau binevenite prezentarea unor creatori Molecule-F și câtorva creații purtate de niște modele.

 

Poza cu gașca de la masa chinezu.eu

Poza cu mine prestând la articolul comun de AICI unde am făcut live blogging de la eveniment, cu haz de haz.

Mai mult >>

Premieră la Britain’s Got Talent

  Apar pe scena niște toboșari (The Highwaymen), e faza preselcțiilor, juriul spune DA-NU-NU șiii surpriză, PUBLICUL e nemulțumit și ajunge să schimbe decizia juriului. Oare la ediția a doua de Românii au talent, s-ar putea întâmpla ceva asemănător? Până atunci e de apreciat Razy Gogonea, care are un record de 5,543,105 vizualizări în mai puțin de o lună, comparat cu Susan Boyle care are 17milioane în doi ani, e ceva. Să vedem și ce evoluție va avea în etapa următoare.

 

Mai mult >>

O ador

      Cam în fiecare săptămână îmi găsesc o melodie favorită ce rămâne pe repeat. O iubesc pe Nina, e o rusoaică “lavli”. Prima e varianta originala, apoi interpretarea live în care e o dulceață! Dacă n-ai răbdare să asculți intro-ul de la primul clip, poți sări direct la minutul 4.

 

 

Mai mult >>

Paid sex

           Nu, nu m-am apucat să plătesc servicii la domiciliu și nici nu dau sfaturi în materie de hâța-hâța. Doar am răspuns unei invitații venite din partea Andreei de la thesexist.ro. Site-ul are la bază o idee faină: se dă o temă, se propune unui bărbat și unei femei și apoi apar textele EL vs EA. Rezumatul textului mei e Râdem, glumim, f*tem, fugim [doar am zis că nu plătim]. Articolul e AICI.

Mai mult >>

Damn, dacă mă însor…

…tre să o cer mai frumos de atât:

Mai mult >>

Inna, să nu uiți că ești din România!

       Mă uitam aseară ce entuziasmată era Inna că vorbește RONA pe scenă, ea fiind obișnuită cu engleza, franceza pentru că, știm cu toții, ea nu prea stă pe la noi fiindcă îi merge bine pe afară. A povestit după unele melodii, a fost chiar și autoironică spunând printre altele că acum știe și ea engleza.

Mai mult >>

Clubbărim

             În ultima perioadă am tot ieșit, lucru ce mi-a dăunat grav portofelului și corzilor vocale. Eh, coardele astea sunt afectate mai ales de la muncă, dar ce să faci, logoreea mă înșeală uneori, așa că mi-e tare greu să fac repaus vocal. După cum spuneam, am ieșit des, chiar prea des am fost pe la Kulturhaus unde nu prea îmi plăcea, asta până când aduceam cu mine câțiva prieteni numai buni de caterincă și degustat o cola și o apa plată de agave. De 1 mai, petreceam în mai sus numita casă de cultură, că de, no tengo dineros pentru mare și cum mă tot perindam eu de jos, sus și invers, nevoile fiziologice voiau să își spună cuvântul, baia nu mai era unde știam eu că e și mă opresc lângă o donșoară cu aspect puțin portorican și o întreb Donde estas la bagna? [pe principul Que hora es?] la care ea dă repede ochii peste cap și zice UP!, eu îi zic Mersi frumos și plec. O las râzând și în timp ce mă mângâia pe spate zice Hai măăăă. La fel le-am zis și eu alor mei băieți, așa că am plecat în Expirat, unde am stat până la zorii zilei când ne minunam că la Kulturhaus le dădeam note fetelor ca la Dansez pentru tine, niciuna nu trecea de 7, 8 cu indulgență. De cele din Expirat nu pot să spun prea multe, doar că mi-am dat seama de ce nu am simțit cutremurul… dansau grasele.

 

           Concluzia acestor ieșiri a fost că se mai poate și câte-o fată sophiesticată de 10, dar pe asta am văzut la Bellagio printre arsele de solar care bine că aveau ruj roz/portocaliu, că dacă nu, piulea spătarul le vedea…

 

“Uita cate-un i pe alocuri, dar s-o vezi cum e pe tocuri”

Mai mult >>
Page 221 of 244« First...102030...219220221222223...230240...Last »

content top