content top

Din vară-n iarnă

Se pare că pe alocuri,

Domnișoarele cu tocuri

Începură mai de ieri

Să mai scape de dureri.

 

Oare ce o fi “de vină”,

Pantofii sunt în vitrină

C-au ieșit din naftalină

UGG-urile de felină.

 

Mă gândesc, oare acum

Pe Facebook, într-un album

Care-o fi ultima fiță,

Chiloțeii cu blăniță?

Mai mult >>

Am construit!

       Azi m-am trezit la 4.30, pfua, greu. Dar la 6.15 am ajuns la Victoriei și vreo 30 de bloggeri am plecat să muncim la casele unor oameni ce au mare nevoie de ele. Am scris ieri unde mergem și ce facem. La 8 fix am ajuns la Bălțești, am făcut instructajul și ne-am apucat de muncă. Eu am fost găuritor șef, adică toată ziua am montat plăci de rigips la CASA 7. Casa aparține familiei Vasile Dragoș, unde capul familiei a fost nevoit să plece să muncească în Spania. La scurt timp soția i s-a alăturat, el cânta la acordeon pe străzile din Sevilla, iar ea își găsea de lucru făcând curățenie. Chiria de 600 de euro și plata educației pentru fiul lor de 8 ani le-au îngreunat mult traiul. Noi, voluntarii, Habitat și sponsorii sperăm ca de acum înainte să le fie mai ușor.

 

      Nu credeam că munca poate fi atât de distractivă. Deși interacționam cu toți ceilalți bloggeri doar în pauze, ne-am bucurat construind. Am cunoscut oameni noi, Cristi, șeful de șantier e un super om, s-a dansat Meneaito în pauza de masă, ne-am făcut de cap cu adresele blogurilor noastre, am fost în Camera Secretelor – Big Brother și, deși sunt incredibil de obosit, spun cu mâna pe inimă că a fost una dintre cele mai interesante zile din viața mea. Am ajutat niște familii nevoiașe, m-am bucurat să am atâția oameni minunați lângă mine și a meritat cu vârf și îndesat fiecare deget zgâriat, fiecare particulă de praf inhalată și altele. Totul se poate vedea pe zâmbetul meu, pe zâmbetele noastre. Am scris articolul acesta zâmbind și sunt sigur că fiecare din gașcă îl va citi cu același entuziasm pe care eu îl resimt dupa o zi senzațională. Vă mulțumesc :)

 

Răzvan a rezumat totul tare frumos în videoclipul de mai jos:

Mai mult >>

Hai, Jamie Woon, mai repede!

Până pe 19 noiembrie ascult un nou mix uploadat ieri. Faină tare melodia!

 

Mai mult >>

Mă arunc de pe bloc. De pe blocul de desen.

 

      Eram mic, eram cu gașca de copii de aceeași vârstă, adică nici nu eram încă elevi. Găseam noi câte-o monedă de 20 de lei, aia cu Ștefan cel Mare și sunam la 961/981/955 și ba chemam pompierii că ne-a luat foc blocul… de desen ori ardea, ardea vecina de la doi și altele de genul. Mici și proști, nu știam că un apel aiurea la serviciile de urgență poate duce chiar la pierderea unei vieți. Detalii despre campanie, cum se acordă primul ajutor și alte lucuri bune de știut  pe salvez.ro

 

Campania “O viata poate depinde de tine”, realizata de către Asociatia React, a pornit de la o serie de statistici alarmante cum ar fi:

–          3 din 4 apeluri la 112 sunt false urgente: 73% din totalul apelurilor inregistrate in perioada ianuarie-august 2011 sunt, practic, apeluri facute in joaca sau accidental de catre cei care suna, doar 27% sunt apeluri reale;

–          La nivel national, judetul Covasna este judetul care a inregistrat cel mai mare numarul de apeluri false (in aceeasi perioada monitorizata de catre Serviciul de Telecomunicatii Speciale) – 86,86% apeluri abuzive. In Bucuresti, 1 din 2 apeluri sunt false (procentul apelurilor abuzive se ridica la 55,6%);

–          La serviciul de urgenta 112, se inregistreaza peste 2000 apeluri/ ora; 60% din totalul apelurilor reale solicita interventia echipajelor medicale de urgenta;

–          Orice apel fals inregistrat la 112 poate intarzia sau chiar determina moartea unei persoane care are nevoie reala de ajutor: in 2010, s-au inregistrat 8477 de victime grav ranite in accidente de masina (23 de oameni raniti grav/ zi)

–          In ceea ce priveste masurile de prim ajutor, acestea “pot face diferenta intre viata si moarte”: dureaza 3 minute ca o persoana aflata in stop respirator sa moara, 5 minute pana la sosirea ambulantei si mai putin de 1 minut pana la deschiderea cailor aeriene printr-o manevra de prim ajutor.

Mai mult >>

Un hashtag cu drag. Construim!

Am văzut pe Twitter cum lumea vorbea despre proiectul Habitat for Humanity, nu știam prea multe, așa că l-am abordat pe domn Tunaru și am aflat că ne strângem 30 de bloggeri și mergem  Joi, 6 Octombrie să ajutăm la finisarea celor zece case ce vor fi construite în cinci zile pentru 10 familii sărace din Bălţeşti, județul Prahova.

 

Ce o să facem acolo:

  • şlefuire (cu şmirghel) plăci gips-carton
  • montare profile îmbinare perete/tavan
  • aplicare vopsea lavabilă (2 straturi)
  • montare pardoseală lemn laminat
  • finisare streașină
  • montare acoperitoare scări intrare / verandă
  • curățenie

Programul:

08:00                Construcţie
10:30-10:45     Pauză de cafea
10:45-13:00     Construcţie
13:00-14:00     Prânz
14:00-17:00     Construcţie
17:00                Plecarea spre Bucureşti

 

Bloggeri principali: Cristina Bazavan, Miruna Siminel, Cristian Şuţu, Doru Panaitescu, David Pripas, Alexandru Tunaru.

Bloggeri invitaţi: Carmen Albişteanu, Tina Florea, Andreea Burlacu, Oana Brătilă,Pandutzu, Ivo Bobal (Kornway), Adi Zăbavă, Byubay, Andrei Zdetovetchi, Bogdan Sandu, Bogdan Ciungara, Cezar Vasile, Alex Conu, Răzvan Baciu, Diana Stoleru, Răzvan Olaru, Andreea Vasile, Corina Anghel, Cristian Clita, Lucian Ghindă, Lavinia Marica, Sebastian Morea, Daniel Vrăbioiu și eu.

Mâine CONSTRUIM! Totul se poate vedea LIVE pe bigbuild.ro

Mai mult >>

Nu mai pooot!

Mi-a ajuns! Până astă seară am tot zis haha, hihi, no me enteresa, dar când văd că se adună tot mai multe păreri din astea, nu e chiar ok.

Studiu de caz: Bunescu futăciosul

  • Cică era odată o tipă care îmi zicea “băăăi, dar numai poze cu tipe ai pe Facebook”.
  • Apoi alta, de data aceasta o iubită, cu care am avut niște discuții (nu chiar pe cel mai calm ton posibil) că ce-i cu atâtea poze cu fete pe al meu profil de FB. Că ea nu vrea să fie “una dintre acele multe cu care mă afișez eu”.
  • Și astă seară, după ce am fost tăgguit într-o poză de la Gaia [tipa de lângă mine era venită la un pahar cu un prieten comun], îmi zice o amică pe chatul de la FB “Bunescule, Bunescule, numai cu fete ești tăgguit peste tot. Uite așa, cât mai multe pe seară. Ia, să nu mai faci poze cu mine, nu vreau să fac parte din seria în masă a fetelor tale.”

Atât a fost, până să dau pe afară și să o sun pe cea de-a treia tipă și să îi explic niște chestii.

  1. Dacă am o poza [zece] cu o fată pe Facebook asta NU înseamnă ca mi-o trag/mi-am tras-o cu ea!
  2. Viața personală [mă refer la capitoul relații] e slab afișată pe Facebook, adică am avut o prietenă câteva luni și nu am nicio poză cu ea. Cu o alta la fel, cam aceeași perioadă și am 3-4 poze. Iar cu ultima nicio poză.
  3. Dacă sunt într-o relație serioasă, voi avea “in a relationship with EA”. Am avut o singură dată pus acest status, asta după juma de an de relație, iar statusul s-a păstrat aproape un an. Au fost și excepții când era o relație de o zi, maxim câteva zile și era la mișto pentru a râde sau pentru a vedea ce reacții apar + relația gay de pe 1 aprilie.
  4. Concluzii: știu, ar trebui să mă doară exact acolo de astfel de păreri, dar prea multe cred același lucru. DECI, în pozele mele de pe FB apar prieteni, prietene, oameni din online, oameni cu care am petrecut la un eveniment, mai rar prietene/iubite sau tipe cu care mi-am tras-o.
  5. Întrebări?
Mai mult >>

iPhone 4S, nu iPhone 5

      Detalii de la evenimentul de lansare aici. In videoclipul de mai jos sunt prezentate toate caracteristicile noului iPhone 4S:

Mai mult >>

Micile bucurii

      Mi-aduc aminte și acum, deși mai am puțin și împlinesc un sfert de secol, faptul că atunci când eram la grădiniță îmi plăcea tare mult să rezolv puzzle-uri sau să construiesc din lego fel de fel de mașini, clădiri sau roboței. Adoram să însuflețesc îmbinările pieselor și să le dau o notă personală. Mic și orgolios. Între timp am îmbătrânit, port ochelari de vedere, parc-aș fi un arhitect sau designer. M-am rezumat mult timp la bucuria de a asambla jucăriile de la câte un ou Kinder, însă odată cu mutarea la București m-am lovit și de alte nevoi. M-am mutat dintr-un apartament într-altul, mobila nefiind mereu pe placul meu. Nu locuiesc într-un penthouse, deci sunt obișnuit cu spațiile nu prea mari. În acest sens, anul acesta IKEA a lansat idei pentru case mici cu mobilier adaptat pentru orice tip de cameră, astfel încât să te poți bucura de tot spațiul de care dispui în căminul tău. Dintre toate filmulețele de prezentare, mie mi-a plăcut cel mai mult acesta, în care este prezentată o garsonieră mobilată superb.

 

       Meșterul din mine s-a apucat să monteze următoarea masă. După ce am rupt ambalajul protector, am făcut ochii mari (entuziasm), am pus mâna pe o șurubelniță (+un imbus care vine în pachet) și m-am apucat de lucru. A ieșit asta, ta daaa:

 

Mai mult >>

Henri 4 / RO-IFF

Nu mai văzusem de mult un film istoric, iar faptul că el durează puțin peste doua ore m-a speriat puțin, dar a meritat. Henri 4 este o producție germano-franceză, se vorbește în franceză, dar este subtitrat atât în română, cât și în engleză. Acțiunea se petrece în 1563 [apropo, de unde aveau ei artificii în acel an, nu știu am găsit detalii] și expune violenta luptă dintre catolici și protestanți. Se lasă cu bălți de sânge, filmul prezintă și multe scene de sex violent, deci are tot ce îi trebuie pentru a te ține în priză.

RO-IFF /Romania International Film Festival are loc în perioada 1-9 octombrie 2011 cu proiecții la Cinema Corso și Eforie. Prețul unui bilet este de 1 leu, programul poate fi regăsit aici, iar dacă o să dai peste oameni străini la film, să nu te mire.

Mai mult >>

Iepurașul fuge, în tavă ajunge

Online-ul ăsta e frumos. Tare. Uneori e și delicios, mai ales când ajung să mănânc ceva pentru prima oară. Acum ceva zile bune, Doru a venit cu propunerea, deci ne-am strâns ceva oameni în incinta La Mama Lipscani pentru a ne întreba “What’s up, doc?”. Eu am ajuns cu ceva întârziere și mă gândeam că voi ciocni o bere cu lumea și plec apoi cu ultimul metrou. Nici eu nu mă mai cred când îmi spun “plec acasă cu ultimul metrou”… Iar berea, pe care voiam să o ciocnesc cu oamenii dragi, a rămas pe jumatate neatinsă pe masă pentru că au venit doi iepurași calzi și fragezi. Nu, din păcate nu iepurași Playboy, dar nici asta n-ar fi o idee rea. Băi cum a fost, cuuum a fost, iar vinul roșu la carafă era nectar după ce am golit tava unde fusese urechiatul înconjurat de niște cartofi tare buni. Merită și recomand din suflet, prețul unui iepure e de 75 de lei [cartofii incluși + vin] și trebuie comandat cu o zi înainte. Am mâncat 3-4 persoane dintr-o tavă și a fost ok, deci nu e scump. Eu m-am bucurat atât de prima oară când gustam așa ceva, cât și de faptul că am cunoscut câțiva oameni noi, oameni faini + că m-am revăzut cu Bundaru, pe care mereu o cer de nevastă. Ai citit până aici? Salivezi, nu? Și eu.

Mai mult >>

content top