Vine momentul acela din lună (nu, nu ăla, că nu-s femeie) când mă uit prin Analytics să văd ce au mai căutat oamenii pe Google, ajungând ulterior la mine pe blog. Sunt multe căutări normale, dar și unele care mă amuză peste măsură, iar dacă cititorii întreabă, Ionuț Bunescu le răspunde:
Atunci când nu mergi la cinema, nu te uiți la TV, la Voyo, Vplay și altele asemenea, bagi un serial pe calculator/laptop, nu? Și dacă folosești BS Player, bagi și o subtitrare, mai ales că programul o caută automat.
V-am mai povestit despre Diana, e domnița care e alături de mine de aproape doi anișori. Ea, de obicei, e fetița aia mică și dulce, șatenă deschis (ea tot insistă că părul ei e blond), cu ochi albaștri, dulce ca mierea și drăguță ca un pui de urs. Nu-ți vine sa crezi că ar putea face vreodată ceva rău, că ar putea gândi sau acționa mișelește, așa cum numai un pisic mic ar fi în stare, în neștiință și cuprins de spiritul de felină rebelă.
Da, știu că va suna aiurea, dar asta e, tre să recunosc și să îmi asum faptele. Aseară am fost iar la relaxare… spun iar pentru că am mai fost acum o lună tot la ea. O să îi spun generic A., din motive de confidiențialitate, lesne de înțeles. Întreaga săptămână trecută am tot amânat momentul, așa că am lăsat-o, ca orice român, “pe luni”. Ieri a venit ziua cea mare, așa că am trecut pe acasă, am aruncat toate cele care nu îmi erau necesare (geanta, sacou), m-am îmbrăcat lejer, mi-am luat bani la mine și am plecat.
Zicea Mărioara de la Piatra Neamț că O cincime din populatia Romaniei sta mai mult de 15min in dus, in conditiile in care durata medie ar trebui sa fie de 4m:42s și m-am gândit la cât stau eu, și ce fac mai exact în acele minute. Nu intru în polemici de genul câți se spală și câți nu, câți români au o periuță de dinți și câți nu, voi analiza strict necesitatea românului de a sta mai multe minute în duș.
Toată lumea știe de campania Coke “Împarte o Coca-Cola cu…”, mulți au primit deja cutii personalizate, iar alții cu ochelari, barbă și cu nume de om bun, au căutat prin Mega Image și au găsit pet-uri cu Vasile, George, chiar și cu Petronela. Băi, un sfert de oră am căutat două Cola cu Diana și Ionuț, pentru ca într-un final să găsesc doar o sticla la juma’ cu Diana. Vă rog eu, dacă vedeți pe undeva vreuna cu Ionuț, luați-o și ne vedem noi, vorba aia, dau o bere :))
Citeam articolul Floricăi de la TV DeCe și mi-am adus aminte de biznisul de patiserie de la metrou Petreche Poenaru. M-am amuzat și, în același timp, am răsuflat puțin ușurat gândind că “uite, mă, nu mi se întâmplă doar mie”.
1. Cămăși pe care nu trebuie să le calce, le scoate de la spălat, le atârnă la uscat pe un umeraș și sunt gata de purtat (Eu, din păcate, am doar două astfel de cămăși).
2. Dimineața, dupa ce tocmai și-a pus șostele, să nu calce în apă fix atunci când se duce ultima oară la baie pentru a-și aranja părul.
Ziceam acum o lună că am un singur joc în telefon, eh, uite că s-a întâmplat inevitabilul, acum am două! Nu, nu m-am plictisit (prea tare) de Subway Surfers, ci am fost fascinat de un nou joc, și nu orice joc, ci unul făcut de către Google prin cei de la Niantic Labs. Ingress este numele jocului fenomen care a început să pună stăpânire pe planetă… la propriu! Am aflat de el de la George Buhnici care a făcut o știre pentru iLikeIT, iar prezentarea futuristă, cu rase, portaluri prin care vin ființe de o inteligență superioară, m-au făcut curios. Foarte curios.
Eu n-am drafturi, ca alți bloggeri, n-am cum să țin articole sau frânturi de articole fără să le public. Am, însă, idei drăftuite, idei pe care tot vreau să le dezvolt pentru ca, într-un final, să iasă niște postări interesante. Multe dintre ele se prăfuiesc printr-o agendă, pe post-it-uri care stau lângă laptop sau prin vreun mail pe care mi l-am trimis mie însumi. Unele idei mor atunci când sunt abordate de către altcineva, altele își dau duhul de bătrânețe. Pe unele le scriu pentru că n-am inspirație de moment și răsfoiesc printre foi până găsesc ceva ok, așa cum e cazul și postării cu plicul, iar altele apar tocmai pentru că cineva a atins un punct sensibil, iar eu, din câte am observat, scriu cel mai bine atunci când mă enervează ceva.