Poveste #dinTAXI: Vineri seara, trecut de 19:30, ploaie și vânt, plec de la birou cu un taxi normal, că UBER avea tarif X2, și parcă nu merita 2,78 lei/km. Mă rog, ar fi meritat tariful și 10 minute de așteptare, dacă nu găseam în Star Taxi – 5 minute, 1.39 lei/km.
Chiar nu știu ce să zic, dacă e fake sau nu, dar nu pare a fi editată, doamna de pe trotuar întoarce capul după ea. Mă rog, cred că erau reduceri mari la vreun magazin de haine.
Ieri au vuit presa, blogurile, Twitter-ul, toate media, se lansa UBER Bucharest, noul sistem de taximetrie, care, de fapt, nu e taximetrie. E un sistem de ridesharing, ce vrea să însemne (zic ei) niște călătorii mai rapide, fiind o alternativă excelentă la metodele clasice de transport în comun. Dar nu, șoferii/taximetriștii o vor face pentru bani, unii chiar în timpul liber, după job, UBER București fiind o afacere, oamenii vor să câștige niște bani, nu să fie mai puține mașini în traficul bucureștean, nu să mergem cu toții câte 4-5 în mașină. E vorba de bani, punct.
Weekend-ul trecut, mai exact sâmbătă dimineața, eram copilotul lui Piticu (Cristi Dorombach) și mergeam către mare (spre #DesperadosWildKite). Cum aglomerație a fost doar vineri (15 august), Piticu și-a permis să calce pedala de la a lui Kia Ceed, astfel că nu l-a întrecut aproape nimeni pe toată autostrada. Am spus aproape nimeni pentru că, aproape de Fetești, s-a terminat șmecheria, vorba aia.
Într-un tramvai din București, un el, un oarecare, se urcă pe la prima ușă, face un singur pas și cade peste doi elevi, apoi se prăbușește peste picioarele mele (săteam pe scaun). Vorbeam la telefon cu a mea Diana, așa că îi spun scurt “Așteaptă puțin, te rog” și scot cu greu piciorul drept, dar stângu-mi rămâne blocat sub el.