24 Flares 24 Flares ×

Acum câteva zile, mi-a cerut un plic unul dintre colegii mei de apartament. M-am uitat prin jur, îi dau unul de la Enel, de abia venise ultima factură. Îmi zice că nu e bun și se duce să caute o papetărie de unde să cumpere. Când am aflat că vrea un plic alb, simplu, mi-am adus aminte, zâmbind, de următoarea întâmplare:

Un domn bine, la vreo 50 de ani, intră într-un magazin mixt, de cartier. Se uită în stânga, strâmbă puțin din nas, apoi aruncă o privire în dreapta, urmată de aceeași expresie facială. Mai rotește puțin ochii prin magazin și, într-un final, își face curaj și se adresează vânzătoarei:

– Sărut-mâna, doamnă, aveți plicuri?

– Bună ziua. Da, avem, de care doriți?

– Un plic normal.

– Păi, de care, că avem mai multe feluri.

– Unul normal, doamnă, alb să fie!

– Mai mic, mai mare, doriți să îl puneți la poștă?

– Nu, doamnă, vreau un plic nici prea mic, nici prea mare, să nu scrie nimic pe el și să fie neapărat alb!

– Plic de mită?

– Da, doamnă!

– Păi așa ziceți, domnu’!


Dă un like și-un share, mon cher!

6 Responses to “Plic din ăla”

  1. eu am auzit o continuare altfel:
    – dar ce vreti sa faceti cu el?
    – sa scriu o scrisoare!
    – ah…

    0

    0
  2. Râd încontinuu de vreo 5 minute. Mă întreb ce se întâmpla dacă tipul zicea că vrea să dea cuiva mită.

    0

    0
  3. Plicul ala din imagine nu e bun ca il desfaci greu. Iti dai seama ce greu dadeau mita oamenii pe vremea aia? Mai ales ca nu intra bancnotele neimpaturite in el…

    0

    0

Trackbacks/Pingbacks

  1. Rușinea de a fi bine îmbrăcat în autobuz | bunescu.ro | un blog de Ionut Bunescu - [...] că n-am idei și răsfoiesc printre foi până găsesc ceva ok, așa cum e cazul și postării cu plicul,…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *