content top

Portobello Stradale – Cookies, music & tshirts

Party în sus, party în jos, ajungi să auzi party mai des ca pâine. E trist că uneori vine lumea la petrecere doar pentru a da cu bifa, pentru a fi văzut de lumea din cercurile în care se învârte. Ce e de făcut pentru a evita astfel de situaţii?
  • Se ia o stradă (Constantin Esarcu) unde se restrictionează traficul pentru a se putea desfăşura invitaţii aşa cum trebuie.
  • Se aduce un DJ care să îmbie la veselie cu vinyl-uri proaspăt scoase din cutie-UDG, se ştie!
  • Se instalează un bar cu bartender portorican ce meşterea Martini alb/rose (vermouth + champagne).
  • Pentru bărbaţii rămaşi singuri în stradă atunci când domniţele au intrat să admire hainele din magazin, a fost instalat şi un bar unde era servită Peroni la draught. Pentru cei motorizaţi era şi neşte Evian pe acolo, aşa, să fie.
  • Se adună oameni faini, printre care şi câţiva oameni din online, însă predominau cei cu mai multe cunoştinţe din domeniul modei (mai multe decât mine, cel puţin) şi ies discuţii faine cu prilejul deschiderii magazinului – Portobello [langa Ateneul Roman, str. Constantin Esarcu, nr 1-3]

sursa foto: Victor Bogdan Gheorghita

Nadia Popescu, Portobello:
“Ideea acestui “atelier-magazin” e simpla. Am vrut sa ma implic intr-un proiect, singura, de la inceput pana la sfarsit, de la amenajarea spatiului, proiectarea mobilierului, etichete, pungi, pana la alegerea materialelor, schitarea hainelor si grafica de pe tricouri (eu fiind de fapt graphic designer si interior designer). Nu pot spune ca am fost vreodata fascinata de moda si nici nu numesc ceea ce fac creatie de moda. Ci doar un mod de exprimare artistica, prin care vreau sa ofer ceva nou, ce mi s-a parut ca lipseste in Bucuresti: un segment cu produse foarte simple, in general tricouri, dar si cateva rochii, fuste, jachete, care pot fi usor adaptate in functie de personalitatea fiecaruia, de ocazie (de zi, seara, birou, etc) si indiferent de anotimp.
Materialele folosite sunt toate naturale: bumbac, matase, lana. Principalul articol vestimentar de la care am plecat este tricoul simplu de bumbac, pe care il poarta oricine si oricand si care mi se pare greu de gasit. Ori este ieftin si de calitate indoielnica, ori este produs de vreun brand celebru si atunci este foarte scump. Un alt element important al conceptului este faptul ca articolele sunt produse la vedere, in acelasi spatiu unde sunt si vandute, in serii mici, nu importate si vandute pe banda rulanta. Diferenta fata de o croitorie obisnuita este ca nu se fac haine pe comanda, dar pot fi adaptate in functie de dimensiunile si dorintele clientilor. Omul de baza in acest mic angrenaj este doamna “modista”, cea care produce tiparele, croieste si apoi coase produsele, cea care reuseste sa transforme ideile in realitate. In concluzie, as putea adauga ca Portobello nu este doar o afacere sau o manifestare artistica, ci si proiectul meu de suflet.”
Mai mult >>

Un an de Molecule-F

       Am dat cu bifa pe la o petrecere fashion la invitația lu’ Christian China-Dior. Ne-am așezat frumos la prima canapea, la colțul chinezului, unde am început să analizăm apariția invitaților, pentru că… da, am venit cam la timp, un fel de Mircea Meșter am fost. Băieții s-au întins la beri, eu la cocktail non-alcoolic, adică suc de portocale simplu sau apă. Încă am corzile vocale în refacere, dar asta nu m-a putut opri să îmi reamintesc de party-ul bloggerilor J&B cu o donșoară PR-ista de la Ogilvy. Era și miss Carmen Albișteanu prin zonă, iar ea a ținut să mă urecheze pentru urarea cu cerință pe care i-am făcut-o de ziua ei pe FB. Pe lângă unghiile de un roșu perfect purtate cu stil de către Carmen, am mai admirat și ținutele participanților la petrecere și am vazut combinații care mai de care mai rebeliune a nonșalanței. Party-ul a fost cam chill pentru cum sunt eu obișnuit și parcă erau binevenite prezentarea unor creatori Molecule-F și câtorva creații purtate de niște modele.

 

Poza cu gașca de la masa chinezu.eu

Poza cu mine prestând la articolul comun de AICI unde am făcut live blogging de la eveniment, cu haz de haz.

Mai mult >>

Inna, să nu uiți că ești din România!

       Mă uitam aseară ce entuziasmată era Inna că vorbește RONA pe scenă, ea fiind obișnuită cu engleza, franceza pentru că, știm cu toții, ea nu prea stă pe la noi fiindcă îi merge bine pe afară. A povestit după unele melodii, a fost chiar și autoironică spunând printre altele că acum știe și ea engleza.

Mai mult >>

Combinația perfectă

Se iau “fro” treij’ dă bărbați bine [majoritatea bloggeri, bineînțeles] se pun la foc mic, pe scaune comode a la Matasari 17, se toacă mărunt niște Mortal Kombat pe două PlayStation3 și LCD-uri Sony, se stropește din belșug cu Heineken la –3 grade. În timpul preparării pizzelor de la Trenta, bărbații se pun la macerat 45 de minute. De două ori! În pauză se ciugulește câte-o felie de pizza, dar fiecare din cutia din dreapta lui, bafta celui de la perete. Nu ai înțeles nimic din rețetă? Vor veni pozele și fac update articolului, nicio problemă Winking smile

 

Laurii se duc la echipa manly.roToma, Andra, Bobby și îl salutăm pe absentul Răzvan.

 

PS: Încă o seară faină în offline cu oamenii din online. Am urmărit returul semifinalei din Champions League într-un loc unde mereu m-am întâlnit cu oameni faini, mulțumim lui Iulian pentru găzduire. Aș fi vrut ca Realul să întoarcă rezultatul și să mă ducă Mircea Meșter acasă. N-a fost să fie, poate data viitoare.

 

Update: Am uitat de susținerea celor de la Zile și Nopți, vorba manelei șapte nopți șiii șapte zile, Semanticus primește masaj de iubire în urma sextragerii la sorți.

 

Poze aci:

 

Mai mult >>

Eu, informaticianul de la NASA

statia spatiala 3d - gtz   astronaut
După cum spuneam și în pagina 4/9 din slide-ul despre mine, visam să mă fac informatician la NASA, asta până când am văzut cu ce se mănâncă C++ și tot ce ține de programare. Dar am avut plăcerea, la invitația fetelor de la Oxygen PR și Adrian să văd avanpremiera peliculei 3D IMAX Stația Spațiala unde am urcat pe brațul navetei alături de oameni glumeți, ca în cele 50 și ceva de minute cât ține documentarul am râs maxim. Bineînțeles că dublajul a fost de vină: “Ooo, măiculiță, e imensă!” și multe altele. E minunat să îi vezi pe americani și ruși parteneri într-un scop comun, mai ales că e unul constructiv. Filmul e din 2002, așa că să nu vă mire cd-player-ele astronauților, în schimb poate să vă dilate pupilele modul în care se bărbieresc, beau apă, dorm și cum primesc daruri, chiar și o femeie :)

 

Trailer Statia Spatiala 3D
Mai mult >>

Lecturi urbane VS Angry Birds

Aseară ne-am strâns pentru ultima oară la metrou pentru a da o carte mai departe, nu, nu până în fund la taxatoare, ci într-o mână ocupată cu jocuri pe telefon ori stat degeaba pe genunchi. Ne-am strâns în număr puțin mai mic comparativ cu edițiile anterioare, însă a fost suficient cât să obținem reacții de genul “ia uite bă, i-a apucat pe toți cititul” ori “da, am văzut eu că e o modă asta cu cititul, mai ales către Pipera”. A venit și Cosmin Tudoran cu microfonul B1 după el, i-am povestit o întâmplare frumoasă de la o ediție anterioară, iar una de la ediția de aseară o spun acum: Am avut trei cărți, prima -Robinson Crusoe- i-am oferit-o unui tânăr puțin dezorientat în ceea ce privește magistralele de metrou. Ce m-a uimit este reacția tipului căruia i-am oferit cea de-a doua carte. S-a așezat lângă mine, și-a scos iPhone-ul din buzunar și s-a apucat de un nivel din Angry Birds. L-am lăsat juma de stație, iar apoi l-am rugat să renunțe puțin la joc pentru că vreau să îi dau o carte. I-am explicat puțin despre Lecturi Urbane și orașul care citește, apoi i-am înmânat volumul din colecția Adevărul. Mare mi-a fost uimirea să văd că bagă telefonul în buzunar și începe să citească. Am plecat cu zâmbetul pe buze după această ediție, iar zâmbetul mi-a rămas ca un parfum ce te înconjoară frenetic. De ce? Am stat cu Adrian și Toma la o bere și un pahar de vorba și am mai vorbit una-alta, urmează niște evenimente faine. Nicolau ăsta e băiat bun. Sus cartea!
Mai mult >>

Tu de ce m-ai sunat ultima oară?

Orice telefon e dat cu un scop, prea rar, din prea multa plitciseală, prea mult dor ori prea multă dragoste ar putea face pe cineva să dea un telefon ca să întrebe doar ce faci. Eh, câteva persoane m-au sunat să-mi spună că m-au văzut într-o revistă. În Tabu mai exact – la fel s-a întâmplat și după ediția specială a revistei cu tema Facebook – Sunt pozele de la Tabu Oscar Party despre care am scris aici. A se scuza calitatea pozelor.

001002003

Mai mult >>

Tu cu cine faci cycling?

Sâmbătă pe la ora 17.00 una bucată Bunescu plus un Pandutzu și un prieten de-ai lui s-au apucat de pedalat. Asta după ce am ajuns toți la rotonda de la Plaza unde am schimbat două-trei vorbe cu fetele drăguțe de la Borțun-Olteanu. Ne-am schimbat la World Class [faină sala, o să o testez într-o zi datorită invitației primite] și apoi ne-am poziționat strategic în spatele unor domnișoare echipate corespunzător, adică în cei mai mulați colanți. Priveliște superbă, 50 de minute de cycling, dar nu oricum, ci ascultând indicațiile celor doi antrenori. Recunosc faptul că nu prea am făcut față, mai ales când trebuia să pedalez ridicat, asta după ce mai și creșteam rezistența la apasarea pedalelor, că așa spuneau antrenorii. Am făcut și valuri ca pe stadion, am dansat cu Pandutzu pe beat, tuci-tuci, iar la final s-a supărat puțin Răzvan de la Neatza pentru că i-am zis să o aducă data viitoare și pe vecina ca să fac o poză cu ea, că dacă fac poză doar cu el, nu primesc prea multe like-uri pe Facebook. L-am atins puțin la orgoliu și mi-a răspuns să stau liniștit ca are 25.000 de like-uri în doar cinci zile pe pagina lui de FB. Eh, acum are aproape 28.000, bravo lui, dar eu mă așteptam să îmi întoarcă vorba cu ceva gen “Dacă făceai poză cu vecina ți se abureau ochelarii/se bloca Facebook-ul de la pre multe like-uri” etc Smile with tongue out

cycling

Nu știu cine a câștigat iPad-ul, dar mie mi-ar fi prins bine abonamentul de trei luni la sală, că n-am fost niciodată, tot ce fac e programul de 8 min abs și trebuie să îmi fac timp pentru un tenis de câmp Smile

Mai mult >>

Sinectico. Întrunirea oamenilor de carte 2011

Chiar plângeam singur, atâââât de singur pentru că nu se gândește mai nimeni să îmi paseze și mie o leapșă. Eu fiind mai comod, tre să îmi zici: “Bă, faci și tu aia, te rog? Hai mersi!” – și fac, bă, băăăă! Acum a venit leapșa pe un avion de hârtie dintr-un pliant de hipermarket de la Claudiu Ciobanu care spunea să dăruim o carte. M-am asigurat că nu trebuie să înmânez cartea unui blogger, așa că Bel-Ami de Guy Maupassant va ajunge la o doamnă bine pe care n-am mai văzut-o de vreo trei luni. Sper să îi placă mamei când voi ajunge acasă de Paște.

Cică, trebuia să o pasez mai departe. Domnule Andu, ce ziceți?

Sinectico. Întrunirea oamenilor de carte 2011

Despre ce e vorba?

Evenimentul va dezbate, printre altele, subiectul cărţilor electronice, foarte la modă şi care au prins şi la noi foarte bine.

Unde se va desfăşura şi când?

Evenimentul va avea loc la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional – Sala Media, pe data de 27 aprilie 2011 (intr-o zi de miercuri), începând cu ora 10.00. Pe site găsiţi şi desfăşurătorul zilei.

Mai mult >>

Spectatorii au talent

Eh, nu am avut plăcerea să fiu invitat ca blogger la Românii au talent, așa că am fost din partea sponsorului Cosmote-unde și prestez munci de vreo trei ani. Așa că “rândul Cosmote” a fost bine poziționat, central chiar. Știu, au mai spus-o și alții, decorul [treptele, scena etc] e muuult mai mic decât pare la TV. Parca și cei 600 de oameni din public par mici când vezi asemenea talente și când observi ce echipa coordonează show-ul. Am spus show-ul? Îmi cer scuze, MEGA show-ul! Totul e sincronizat perfect, artificii, foc, fum, echipa, coordonatorul publicului. Studioul în care se filmează e super înalt, ce se vede la televizor e doar jumatate din înălțime. E minunat! Ce job frumos are Hilke și ce fain e Andi Moisescu, vorbea mereu cu prietenii bloggeri. Smiley a văzut pe Twitter că e Pyuric în public și a “urechiat-o” prin microfon pentru că nu vine să îl salute. Bartoș vorbește aproape la fel de repede ca mine și până și el mai papă litere :p Mihai Petre de abia sare de umărul meu, iar Andra e o frumoasă. Îmi pare tare-tare rău pentru Trupa Clevers, din platou s-a văzut genial, poate că la TV nu a fost chiar așa…

Vezi mai multe pe Romanii au talent

Acum mă întreb oare cine va câștiga, Rebeca sau Iustin? Și cum se votează în finală?

Mai mult >>

content top