Am un nou parfum preferat, dar din păcate nu se găsește în România

Nu am mai scris așa des despre parfumuri pentru că… pandemie, adică am ajuns să am multe vechituri, prea multe chiar. Aveam peste 30, uitând parcă de vremurile când de abia mă mutasem în București și aveam doar unul, și ăla la 200 de ml, să mă țină cât mai mult și să fie ok la bani. Mă rog, peste jumătate erau primite (cadou, unele pentru review) și cum parfumurile își păstrează proprietățile maximum 36 de luni, după doi ani de pandemie am ajuns să am destul de multe începute acum 4, 5, chiar 6 ani. Așa că toate astea vechi au fost transformate în parfum de casă (heh, mai economisesc din Rituals Home Fragrance).

Prin urmare, pandemia m-a forțat să nu mai cumpăr parfumuri noi, încercând să le folosesc pe cele pe care le am, până și fostul meu parfum preferat tocmai a împlinit cele 36 de luni, astfel încât, din ianuarie, de când am revenit și fizic la birou, l-am folosit zilnic, doar ca să mă pot bucura de el cât încă nu e “oțetit”. Mă refer la Sospiro – Diapason, care nici nu mai este produs de către Xerjoff (deși a fost lansat acum nici 6 ani, în 2017). Mă rog, Xerjoff produce foarte multe parfumuri, Richwood fiind deja la egalitate cu Diapason în preferințele mele – Xerjoff livrează în România, e disponibil și la Obsentum, doar că prețurile sunt sus de tot – Richwood la 100 de ml costă 2.680 de lei (eu l-am testat într-un discovery set, căci îmi place să descopăr parfumuri noi, astfel că în ultimii doi ani aproape doar asta am comandat, seturi de 4, 5, 8 mostre de 1,5 sau 2 ml, de la Xerjoff, Creed, Francis Kurkdjian și voiam set-ul de 24 de la Byredo, dar nu mai e disponibil pe nicăieri).

Dacă în 2018 scriam asta (iar apoi, în martie 2019 făceam un update): în trecut aș fi ales Kenzo – Kenzo Homme sau Christian Dior – Fahrenheit, dar acum rămân cu acest Top 5: Issey Miyake – L’Eau d’Issey Pour Homme, Tom Ford – Oud Wood, Dior – Sauvage, Chanel – Allure Homme și Burberry – Mr. Burberry, și aleg Issey Miyake – L’Eau d’Issey Pour Homme. UPDATE 12 martie 2019, am un nou loc 1: Sospiro – Diapason — acum rămâne Tom Ford – Oud Wood printre preferate, dar parfumul no. 1, care nu va lipsi niciodată din casă (mai ales că e unisex, ca majoritatea parfumurilor de nișă, iar soției îl place la fel de mult)… este Le Labo – Thé Noir 29.



Povestea e una personală, soția l-a descoperit online, citind despre un artist care a declarat că e parfumul fără de care nu pleacă nicăieri, apoi Diana a verificat ce note are parfumul, descoperind că ar fi similar cu unele dintre peferatele mele și mi l-a cumpărat, fără să-l fi testat, că nu ai unde în România. L-a comandat online, cu livrare în UK, de unde ni l-a adus fratele Pandutzu, că acum doi ani nimeni nu livra Le Labo în România (acum sunt câteva pe net-a-porter). A ales varianta de 15 ml, să nu fie un fail de 100 ml, dar ne-a plăcut atât de mult, încât următoarea vizită în Londra (de fapt și prima călătorie în afară țării, în pandemie) avea să ne aducă într-un laborator Le Labo – căci parfumurile lor sunt artizanale, făcute manual, cu doar 12 luni de valablitate de la primul puf, asta și datorită ingredientelor, plus că ei se mândresc și că produsele lor nu sunt testate pe animale, deci sunt nișă-nișă, iar prețurile nu sunt la nivelul Xerjoff sau Francis Kurkdjian, adică Thé Noir 29, 100 de ml, costă cam 1.200 de lei, iar la 50 de ml e 780 de lei – am ales varianta de 50, căci într-un an de abia îl vom da gata, mai ales că nu-l folosim ca parfum de zi cu zi.

Între timp am mai citit una, alta, despre brandul new-yorkez Le Labo, care a fost creat în 2006 de către Eddie Roschi și Fabrice Peno, iar în 2014 a fost cumpărat de către Estée Lauder Companies. Există vreo 19 parfumuri (Classic Collection) și alte 13 City Exclusive (precum Musc 25 Los Angeles, Poivre 23 London, Tubereuse 40 New York, Vanille 44 Paris, Tabac 28 Miami). Le Labo utilizează o convenție standard de denumire pentru parfumurile lor, fiecare fiind numit după nota primară de parfum + i se acordă un număr care indică numărul total de ingrediente din compoziție. Another 13 este o excepție de la această convenție, deoarece a fost numit după Another Magazine.

Când am fost în Londra, am testat alte două esențe pe câte o încheietură a mâinii, mi-a plăcut una super mult, pe care o tot miroseam la câteva ore după ce plecasem, dar nu mai știam cum se numea. Mi-am cumpărat recent un discovery set, cu 5 parfumuri, dar n-am avut noroc. Tind să cred (și sper) că era Oud 27, dar mai trebuie să aștept o lună până când pot verifica. Între timp, am testat celelate 4 mostre, care erau alături de Thé Noir 29:

  • Another 13 – parfum clasic, cel puțin mie așa mi se pare, dar care a fost remarcat de multe persoane, inclusiv soția a zis că e foarte fain. Deși e unisex, pare mult mai potrivit pentru bărbați.
  • Rose 31 – arome puternice de trandafir și chimion, fix opusul lui Another 13, fiind mai potrivit pentru femei. Pentru mine, not bad, not terrible.
  • Bergamote 22 – parfum citric, fix cum le ador eu vara, tot mai masculin, cu mireasmă de bergamotă, grepfrut, portocală și altele. Fain, pentru sezonul cald nu m-ar deranja, dar mă mai gândesc dacă merită investiția.
  • Santal 33 – parfumul vedetă în NY de peste 10 ani, urban, hipsterish, cu de toate, preferat de către Alexa Chung, Justin Bieber, Ryan Reynolds, Sophie Turner, Jodie Comer, Ellie Goulding, 21 Savage, Natalia Dyer, Aaron Paul, Emilia Clarke. PROBLEMA e că miroase a mărar, a cartraveți murați cu mărar, Diana zice că miroase a sos remoulade :)) – lemnul de santal miroase foarte, foarte bine, dar se pare că nu suntem singurii nebunești, căci pe Fragrantica sunt aproape 100 de comentarii de la oameni care spun același lucru, zici că te-ai lovit cu o legătură de mărar peste nas. Dar probabil e ca la mirosul de peepee după ce mănânci sparanghel sau gustul de săpun al coriandrului, adică doar o parte dintre oameni sunt „norocoși”.
  • Thé Noir 29 este un parfum aromatic unisex, lansat în 2015 și creat de către Frank Voelkl. Notele de vârf sunt smochină, frunză de dafin, bergamotă; notele de mijloc sunt cedru, vetiver și mosc, iar notele de bază sunt tutun și fân. Și miroase într-un mare fel, potrivit perfect atât pentru femei, cât și pentru bărbăți, cu o persistență îndelungată, dar care nu sufocă nici purtătorul, nici persoanele din jur. E foarte fin, dar puternic, e posibil să nu-l mai simți după câteva ore, dar la prima mișcare pe care o vei face îl vei reactiva și îl vei simți din nou, adică orice pală de vânt sau adiere îl va face să reapară, ca prin magie. Nu, nu e un articol plătit (aș fi vrut eu :D) și nici nu mi-aș dori neapărat să simt parfumul ăsta peste tot, dar fiind greu de cumpărat din țară și având un miros special, care e posibil să nu fie pe placul oricui (mă refer la a-l purta, nu la a-l aprecia pe altcineva), stau liniștit… sper, că altfel mi-o iau de la Diana (shhh!).

Acest articol are un comentariu

Lasă un răspuns