Început de iarnă
1. Vineri – Nu puteam lipsi la cea de-a doua ediție a campaniei Portret de familie, așa că pe frig, pe întuneric, pe ud, pe jos am fost la Tete-a-Tete din Herăstrău ca să le călăresc canapeaua și să iasă o poză așa de frumoasă:
Olimpiada pompierilor
Am dat, mai devreme, peste clipul de mai jos și mi-am adus aminte cu nostalgie de școala generală, de Basarab I din Curtea de Argeș, campioană județeană an de an la concursul Micii Pompieri. Eram pe clasa a 7-a, deja purtător de ochelari, nu prea le aveam cu sportul, mici excepții fiind alergatul viteză și aruncarea mingii de oină, dar cum eram dăștept, entelegent și frumox încă de pe atunci, proful de la materia dragă numită Atelier m-a ales căpitan. Ha? Stai așea că nu mă prind. Păi proful, mare fumător și mirositor de Carpați fără filtru, era antrenorul echipei de mici pompieri, echipă ce urma să reprezinte școala noastră generală și municipiul Curtea de Argeș la faza județeană a concursului de stingători de foc.
Țigara electronică și respectul
Nu există plăcere mai mare ca atunci când faci un lucru interzis, e adrenalina aia nebună care te împinge de la spate, plăcerea pe care o știm cu toții… și nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă, de exemplu, oamenii își ascundeau alte părți ale corpului. Oare cum ar fi fost costumele de baie, dacă o zona intimă era cotul? Cum ar fi vorbele între băieți “ai văzut ce coate are aia, mamă, mamă!” / “Nu sunt naturale, bă, și-a injectat silicon în ele”. Mă rog, ai prins ideea, ne place să avem, să ne dorim, să punem mâna pe ce nu vedem, pe ce e interzis, pe ce nu e voie.
Fuego Style–povestea
Mă gândeam acum câteva zile, cu părere de rău, că nu mă pricep la Photoshop, că tare mi-ar plăcea să “mă joc” cu modificatul unor litere din anumite contexte sau cu pus fețe peste alte chipuri, mă-nțelegi. Dar, cum nu le am cu editatul, de fiecare dată când am nevoie de ceva, apelez la vreun prieten mai dibaci, în cazul de față – Jorjh (cucuruz.com) care e un mare maestru al artei fotografice fotoșopice.
Collage, probably the best place in town
Deși a venit frigul, încă nu am început să hibernez în weekend, conform obiceiului meu de sezon rece, din contră, am început să ies pe ici, pe colo, mai des. Sfârșitul săptămânii trecute a fost destul de zbuciumat, dar nu la fel de obositor ca altele, asta și pentru că vineri, după miezul nopții, am ajuns într-un loc neașteptat de fain. De vreo lună tot ziceam că merg la Collage, dar n-aveam nicio tragere de inimă să merg la o altă “bodegă” de Centrul Vechi care nu e în centru.
Fericire de nota 10
Se spune că fericirea și nenorocirea nu au poartă, însă omul le caută mereu. Oare de ce are nevoie un om pentru a fi fericit? Nu lăcomii, nu idealuri, nu vise, ci strictul necesar pentru un trai modest și fericit. Nu, pentru mine nu e valabilă zicala care spune că doar proștii sunt fericiți. Sunt sigur că există o rețetă pentru a fi fericit, doar că nu o voi putea completa niciodată. M-am gândit la zece lucuri care mi-ar călăuzi fericirea și le-am punctat, pe scurt, mai jos. Sunt primele venite în minte, dacă are cineva completări sau e ceva ce ar trebui modificat, e liber și chiar rugat să o facă în comentarii.
Bunescu, un nume comun?
Bunescu, un nume românesc, un nume normal, unul cu trei litere bine așezate care mă ajută să fac multe jocuri de cuvinte, dar cât de des întâlnit e? Nu e foarte comun, dar nici rar. Mă gândesc acum la “buneștii” din viața mea și îmi vin în cap în ordine cronologică:
Fosforescent sau fluorescent
Din ciclul “Să învățăm să scriem/vorbim corect” Ionuț Gramaticescu vrea să lămurească o încurcătură de cuvinte care îl sâcâie pe creieraș, pe stânga, după ureche. Pentru că prea multă lume folosește fosforescent în loc de fluorescent, vom defini ambii termeni și vom și exemplifica, da, copii?
Luni și marți prin București
Primele două zile ale săptămânii sunt un fel de weekend, dar pe dos. Sunt zilele alea în care toată lumea se duce la job la fix, lunea mai toți au de recuperat ceea ce lenea nu i-a lăsat să termine vineri seara. Marțea, la fel, e o zi grea, pentru că lunea e cea mai lungă zi a săptămânii, dar nu suficientă pentru a termina toată treaba.
Bute, ce noroc
Aseară, mai bine zis, azi dimineață, eram unul dintre puținii oameni activi pe Twitter care tot așteptau să înceapă meciul lui Bute de la 04.00. Eh, ce-ți e patru fix sau patru jumate, terminasem de văzut The Hunger Games (fain film) și am răbdat încă puțin, în speranța unui KO.
- Go to the previous page
- 1
- …
- 15
- 16
- 17
- 18
- 19
- 20
- 21
- …
- 43
- Go to the next page