Dacă tot a început soarele să fie mai îndrăzneț, odată cu venirea primăverii, mi-am tras ochelari noi pe nas. Am mai povestit pe blog despre lentilele heliomate (fotocromatice), iar acum am revenit cu un update de interes pentru surorile și frații ochelariști: mi-am făcut ochelari de vedere cu lentile colorate (albastre) și arată al naibii de bine.
Anul trecut mi-am făcut prima pereche de ochelari cu lentile fotocromatice sau “heliomate”, cum le mai spune lumea, iar acum realizez ce fraier am fost că am așteptat atât. Da, știu, multă lume încă le consideră bătrânești, dar jur pe roșu că am primit o grămadă de complimente + întrebări de la alți frați ochelariști, care voiau și ei lentile ca ale mele. Da, secretul constă într-o ramă mișto, care să dea bine pe nas, mai ales atunci când lentilele se vor colora sau “închide”.
Sunt miop de la 8 ani, adică de vreo 25 de ani, dar dacă treci des pe aici, pe blog, știi asta deja. Așa, acum să mă laud puțin, căci sunt unul dintre primii posesori ai unor noi lentile, unele VIP, dacă le-aș putea zice așa, pentru că ceea ce fac lentilele acestea le oferă un anumit statut.
Recunosc, am fost reticent înainte de a trece la lentile „heliomate” (că așa le zice toată lumea). Multă lume le consideră bătrânești, asta poate și din cauza faptului că au rămas cu imaginea unor oameni mai în vârstă, care foloseau clasicele rame metalice subțiri și ale căror lentile se înnegreau la soare. Eh, tehnologia a evoluat, iar acum, dacă le și asortezi unor rame potrivite, lentilele fotocromatice pot părea „de soare” pentru majoritatea oamenilor.
Mă știți ochelarist cu vechime, de pe la 8 ani tot stau cu bicicleta pe nas, adică de vreo 23 de ani. Că-s fan al lentilelor Essilor, iar știți, dacă ați mai fost pe aici pe blog. Am mai scris despre ele aici (Lentile anti-aburire Optifog / Lentilele Crizal Forte UV / Lentile de soare, cu dioptrii), iar acum, că tot a venit frigul, tocmai am revenit la lentilele Optifog, ca să nu mă mai streseze aburitul atunci când intru la metrou, în special.
Salut, sunt Ionuț Lentilescu și încă din 1994 port ochelari de vedere, miop fiind. Încă nu-mi explic cum primele mele dioptrii au fost de –1,75 la fiecare dintre ochi, dar ce știu clar e că nu mai vedeam scrisul la televizor, iar la școală, deși stăteam în prima bancă, vedeam 8 în loc de 3, 6 în loc de 5 și tot așa. Eh, de la 8 ani până la 18 ani, dioptriile au tot crescut, astfel că dacă nu-mi spărgeam/rupeam ochelarii, trebuia să îi schimb din cauza dioptriilor care se tot creșteau.
A fost odată ca niciodată, de fapt încă mai e, un miop cu fular la gură (eu) care iarna avea mereu o problemă când intra la metrou, când intra într-un magazin, când ajungea acasă, când făcea sex (da, mai fac și din ăsta din când în când și nu-mi dau jos ochelarii, deh) i se abureau ochelarii (adică mie). Am lentile bune, cele mai bune de atunci de când mi-am făcut ochelarii (septembrie 2008), Essilor cu tratament Crizal A2 care nu se aburesc așa tare ca ale altora, mă rog, sunt de plastic și tratamentele ma ajută să nu rămân în ceață de tot, doar dacă e diferența prea mare de temperatură.