Mie îmi plăcea să merg la școală

Am scris mai devreme, pe Facebook, că sunt curios cum vor vedea ziua de luni elevii care se vaită că mâine începe școala, atunci când vor fi în câmpul muncii și vor avea doar o lună de vacanță pe an, și aia împărțită, nu toată odată. Au venit imediat comentariile care mă contraziceau, că așa ne văitam și noi când se termina vacanța, dar că am uitat. Băi, NU, permiteți-mi să vă contrazic.

Citește mai multMie îmi plăcea să merg la școală

Mi-am făcut ochelari de soare cu dioptrii

Fix la o zi după ce ziceam că “Mi-a luat aproape 30 de ani ca să găsesc o frizerie de unde să plec mulțumit 100%.” am experimentat o altă noutate pentru mine – am purtat ochelari de soare, pentru prima dată în viață. Știam că există posibilitatea de a-mi face ochelari de soare cu dioptrii, pe comandă, dar am tot amânat momentul.

Citește mai multMi-am făcut ochelari de soare cu dioptrii

Scrisoare deschisă către D&D East Entertainment

Nu e nicio scrisoare, dar trebuia să-ți atrag cum atenția, pentru că peste fix două săptămâni va avea loc concertul Maroon 5 – Piața Constituției, București. Și pentru că ne dorim să nu leșinăm de cald și sete, ca la Robbie Williams, le-am scris câteva rânduri celor de la D&D East Entertainment, atât pe pagina lor de Facebook (+mesaj privat), cât și pe pagina event-ului.

Citește mai multScrisoare deschisă către D&D East Entertainment

Am găsit 500 de lei într-o geacă mai veche

Acum, că ți-am captat atenția cu titlul, zi-mi și mie cum e posibil să găsești sume de cel puțin 50 de lei în haine mai vechi, pe care nu le-ai mai purtat de câteva luni, poate chiar un an? Găsesc cel mult monede sau 1-5 lei, în cel mai bun caz. Nu-mi explic cum poți să uiți de niște zeci sau chiar sute de lei, tre să fii ori prea bogat, să nu știi câți bani ai la tine, ori prea indiferent, prea uituc, prea aiurit, prea dezordonat, prea nu mai știu cum, ca să uiți cu totul de 50 de lei, de exemplu.

Citește mai multAm găsit 500 de lei într-o geacă mai veche

Mr. Burberry, parfumul bărbătesc al verii 2016

După cum am mai spus, ador parfumurile citrice, îmi dau o stare de bine chiar și atunci când nu mă simt ok. Și cum niciodată nu mă pot hotărî la unul singur, le tot schimb, iar anul acesta deja credeam că l-am găsit pe cel mai cel, și anume Gucci Guilty Eau (lămâie, bergamotă, flori de portocal, patchouli și mosc), pe care am avut ocazia să-l testez în avanpremieră, în România. Dar nu au trecut decât două luni și deja am găsit un altul, cu o mireasmă citrică intensă, astfel că Gucci Guilty Eau rămâne doar parfumul bărbătesc al primăverii lui 2016, pentru că a venit în forță domnul Burberry, Mr. Burberry.

Citește mai multMr. Burberry, parfumul bărbătesc al verii 2016

N-am timp (pentru că sunt un prost)

E vorba pe care o auzeam cel mai des. Chiar și eu o spuneam. Nu am timp să mă văd cu prietenul cu care nu am mai băut o bere de câteva luni, deși amândoi locuim în București. Nu am timp să îi vizitez mai des pe ai mei, deși sunt la doar 150 de km distanță. Nici tu nu ai timp, nu?

Nu ai timp să te duci la doctor sau la dentist, că nu arde chiar așa tare. Nu ai timp să-i suni pe cei dragi prea des. Nu ai timp să ieși cu amicii în oraș ori să vă strângeți la un boardgame sau o bârfă. Nu ai timp să o inviți pe colega aia simpatică în oraș, oricum e acolo, nu pleacă nicăieri. Nu ai timp să te apuci de sală, vorba aia, de luni…

Așa-i că acum regretăm enorm “lipsa timpului” de până acum o săptămână? Și ne sunăm prietenii mai des, ne vedem pe FaceTime, vorbim mai mult cu păriniții, discutăm despre cum e la ei cu pandemia și ce s-a mai mai spus la televizor. Al dracului coronavirus, COVID-19 ăsta, ne-a dat tuturor o plamă peste cap (palmă igenizată înainte, da?) și ne-am trezit cu toții că avem tot timpul din lume, doar că suntem fiecare în propria închisoare.

O să fie bine, sunt sigur. Nu știu cât de repede vom reveni la normal, dar sper să nu uităm să facem toate cele de mai sus, atunci când timpurile ne vor permite. Că timp există mereu, iar dacă nu, ne facem.

Citește mai multN-am timp (pentru că sunt un prost)

Sănătatea bate fudulia

Pentru că afară nu mai sunt 20 de grade, precum în februarie, am revenit la hainele de iarnă, ca orice om normal. Fes, fular subțire, ghete, palton, glugă pe cap (atunci când bate vântul) și un cardigan mai gros peste cămașă / tricou. Haine de om normal, nu fudul, care merge destul pe jos și care schimbă mai multe mijloace de transport în comun, deci cu posibilitatea de a sta minute bune în stații, la doar câteva grade Celsius.

Citește mai multSănătatea bate fudulia

Cum recunoști un român în Frankfurt

Prin mai 2013, zburam pentru prima oară. Scăpasem de frica de nou, imediat după prima decolare, iar după prima aterizare am concluzionat că îmi place să zbor și aș face asta zilnic, chiar și pe distanțe scurte dacă s-ar putea, gen Militari – Băneasa ori București – Curtea de Argeș. Chiar mă gândeam cum ar fi pentru cei din Drumul Taberei, să aibă aeroport, dar nu și metrou în cartier. Dar să trecem la lucruri cu adevărat serioase: Cum recunoști un român în străinătate, mai exact în Frankfurt?

Citește mai multCum recunoști un român în Frankfurt